”Nu ţie îţi e frică de LINIŞTE şi tăcere, ci egoului tău. Egoul apare din zgomotul neîncetat al minţii.” - ECKHART TOLLE

Cap. 2:
Conştiinţa: calea eliberării de durere

În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie fă­cut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concen-trându-vă asupra fiecăruia. învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se oste­nesc şi nici nu torc”.
Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau ne­plăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.
Analizaţi datele concrete ale acţiunii. întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o amelio­ra sau a ieşi din ea?” Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivi­te. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu în­seamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este po­sibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele - nu vă împotriviţi situaţiei existente. Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, fo­losiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de aban­donare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în aceas­tă dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lu­cru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.
Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este con­taminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată. Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pen­tru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute.

Începeţi prin a accepta că există o rezistenţă. Fiţi acolo când se întâmplă, când apare rezistenţa. Observaţi cum este creată de mintea dvs., cum aceasta etichetează situaţia, pe dvs. înşivă sau pe ceilalţi. Urmăriţi procesul mental implicat. Simţiţi energia emoţiei. Asistând la apariţia rezistenţei, veţi înţelege că este inutilă. Fixându-vă întreaga atenţie asupra Clipei de acum, rezistenţa inconştientă devine conştiinţă şi acesta este sfârşitul ei. Nu puteţi fi şi conştient, şi nefericit - şi conştient, şi negativist. Negativismul, nefericirea sau sufe­rinţa, indiferent de formă, înseamnă existenţa unei rezistenţe, iar rezistenţa este întotdeauna inconştientă.

Dar îmi pot conştientiza sentimentele de nefericire?

Aţi alege să fiţi nefericit? Dacă nu dvs. aţi ales acest sen­timent, cum a apărut el? Care este scopul său? Ce anume îl menţine în viaţă? Spuneţi că sunteţi conştient de sentimente­le dvs. de nefericire, dar adevărul este că vă identificaţi cu ele şi menţineţi viu procesul printr-o gândire compulsivă. Toate acestea sunt procese inconştiente. Dacă aţi fi conştient, adică pe deplin prezent aici şi acum, tot negativismul s-ar dizolva aproape instantaneu. Nu ar putea supravieţui în prezenţa dvs. Ci doar în absenţa dvs. Nici corpul-durere nu poate supravie­ţui mult timp în prezenţa dvs. Vă menţineţi vie nefcrlcirot. miracoacordându-i timp. Acesta este sângele ei. înlocuiţi timpul cu o conştiinţă intensă a momentului prezent şi ea va muri. Dar oare chiar doriţi ca ea să moară? V-aţi săturat într-adevăr de ea? Cine aţi fi fără ea?
Până când nu practicaţi abandonarea, dimensiunea spiritu­ală este un lucru despre care citiţi, vorbiţi, vă entuziasmaţi, scrieţi cărţi, îl analizaţi, credeţi în el - sau nu, după caz. Nu contează. Până când nu vă veţi abandona, ea nu va deveni o realitate vie în viaţa dvs. Când faceţi aceasta, energia pe care o emanaţi şi care vă conduce viaţa are o frecvenţă vibratorie mult mai înaltă decât energia mentală care ne conduce lumea - energia care a creat structurile existente ale civilizaţiei noastre, politice, sociale şi economice, şi care se perpetuează continuu prin sistemele noastre educaţionale şi mass-media. Prin abandonare, energia spirituală pătrunde în această lume. Atunci nu mai există suferinţă, nici pentru dvs., nici pentru alţi oameni şi nici pentru vreo altă formă de viaţă de pe pla­netă. Spre deosebire de energia mentală, ea nu poluează pă­mântul şi nu este supusă legii polarităţilor, care impune fap­tul ca nimic să nu existe fără opusul său, că nu poate exista bine fără rău. Cei care funcţionează pe baza energiei mentale şi care reprezintă încă marea majoritate a populaţiei de pe Pă­mânt rămân în afara conştientizării existenţei acestei energii spirituale. Ea ţine de o ordine diferită a realităţii şi va crea o lume diferită când un număr suficient de oameni se vor aban­dona pe sine şi se vor elibera astfel de negativism. Dacă Pă­mântul va supravieţui, aceasta va fi energia care îl va locui. La această energie s-a referit Isus atunci când a făcut ace­le faimoase afirmaţii profetice în Predica de pe Munte: „Feri­ciţi cei blânzi; că aceia vor moşteni pământul”. O prezenţă tă­cută, dar intensă va dizolva tiparele inconştiente ale minţii. Ele mai rămân active un timp, dar nu vă vor mai conduce via­ţa. Condiţiile externe cărora le opuneaţi rezistenţă tind şi ele să se schimbe sau să dispară rapid prin abandonare. Acesta este un puternic instrument de transformare a situaţiilor şi a oamenilor. Dacă condiţiile nu se schimbă imediat, acceptarea Clipei de acum vă va permite să vă ridicaţi deasupra lor. Ori­cum, sunteţi liber. 

Fiind izolaţi de Fiinţă, ei încearcă în mod inconştient să-şi tragă energia şi puterea de la dvs. Este adevărat că numai o persoană inconştientă va încerca să-i folosească sau să-i ma­nipuleze pe ceilalţi, dar la fel de adevărat este că numai o per­soană inconştientă poate fi folosită şi manipulată. Dacă vă opuneţi sau vă împotriviţi comportamentului inconştient al altor persoane, deveniţi şi dvs. inconştient. Dar abandonarea nu înseamnă să le permiteţi unor persoane inconştiente să vă folosească. Deloc. Este perfect posibil să spuneţi un „nu” ferm şi clar unei persoane sau să găsiţi ieşirea dintr-o situaţie păstrându-vă în acelaşi timp starea de lipsă de rezistenţă in­ternă completă. Când spuneţi „nu” unei persoane sau unei si­tuaţii, lăsaţi-l să vină nu dintr-o reacţie, ci din intuiţie, din conştiinţa clară a ceea ce este bine şi a ceea ce este rău pen­tru dvs. în momentul respectiv. Lăsaţi-l să fie un „nu” care nu provine dintr-o reacţie, liber de orice negativism şi care nu mai creează suferinţă.

S-a creat o situaţie neplăcută la locul de muncă. Am încercat să mă abandonez, dar îmi este imposibil. Apare mereu foarte multă rezistenţă.

Dacă nu vă puteţi abandona, faceţi ceva imediat: exprimaţi-vă punctul de vedere sau faceţi ceva pentru a schimba situaţia - sau ieşiţi din ea. Asumaţi-vă responsabilitatea pen­tru viaţa dvs. Nu vă poluaţi Fiinţa interioară, frumoasă şi strălucitoare şi nici Pământul cu negativism. Nu-i daţi nefericirii, indiferent de forma ei, un lăcaş în interiorul dvs.
Dacă nu puteţi face nimic, de exemplu, dacă sunteţi în în­chisoare, atunci aveţi două posibilităţi: rezistenţa sau abando­narea, înlănţuirea sau eliberarea interioară de condiţiile exter­ne. Suferinţa sau pacea interioară.

Lipsa de rezistenţă trebuie practicată şi în comportamentul exterior în viaţă, ca, de exemplu, lipsa rezistenţei la violenţă, sau este un lucru care ţine numai de viaţa interioară?

Nu trebuie să vă preocupe decât aspectul interior. Acesta este principal. Desigur, el va transforma şi comportamentul dvs. exterior, din relaţii ş.a.m.d.
Relaţiile dvs. se vor schimba profund prin abandonare. Dacă nu puteţi accepta ceea ce este, prin deducţie, nu veţi pu­tea accepta pe nimeni aşa cum este. îl veţi evalua, critica, eti­cheta, respinge sau veţi încerca să îl schimbaţi. Mai mult, dacă transformaţi mereu Clipa de acum într-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor, veţi transforma fiecare persoană pe care o întâlniţi sau cu care intraţi în relaţie într-un mijloc pen­tru atingerea unui scop. Relaţia - fiinţa umană - va avea atunci o importanţă secundară pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteţi obţine din relaţie este pe primul loc - un câştig ma­terial, un sentiment de putere, plăcere fizică sau o formă de gratificare a sinelui fals.
Daţi-mi voie să vă exemplific modul în care funcţionează abandonarea în relaţiile umane. Când vă aflaţi implicat într-o ceartă sau într-o situaţie conflictuală, poate cu partenerul sau cu o persoană apropiată, începeţi prin a observa cât de defen­siv deveniţi când vă este atacată poziţia sau prin a simţi forţa agresiunii în timp ce atacaţi poziţia celuilalt. Observaţi cât de ataşat sunteţi de perspectiva şi opiniile dvs. Simţiţi energia mental-emoţională din spatele nevoii dvs. de a avea dreptate şi de a-i dovedi celuilalt că greşeşte. Aceasta este energia minţii conduse de sinele fals. O conştientizaţi recunoscând-o, simţind-o cât puteţi de mult. Apoi, într-o zi, în mijlocul unei certe, vă veţi da brusc seama că aveţi posibilitatea de a alege şi că puteţi hotărî să vă abandonaţi propriile reacţii - numai ca să vedeţi ce se întâmplă. Vă abandonaţi. Nu vreau să vă abandonaţi reacţia numai verbal, spunând: „Bine, tu ai drep­tate”, cu o privire care spune: „Sunt deasupra acestei incon­ştiente copilăreşti”. Aceasta nu ar însemna decât să deplasaţi rezistenţa la un alt nivel, mintea şi sinele fals fiind încă la conducere şi reclamându-şi superioritatea. Eu mă refer la abandonarea întregului câmp energetic mental-emoţional din interior, care lupta pentru putere.
Sinele fals este viclean, aşa că trebuie să fiţi foarte vigi­lent, foarte prezent şi complet sincer cu dvs. înşivă pentru a vedea dacă aţi abandonat într-adevăr identificarea cu o pozi­ţie mentală şi v-aţi eliberat de minte. Dacă vă simţiţi brusc foarte uşor, clar şi profund împăcat, acesta este un semn in-confundabil că într-adevăr v-aţi abandonat. Apoi observaţi ce se întâmplă cu poziţia mentală a celuilalt, dacă nu o mai ener-gizaţi prin rezistenţă. Când identificarea cu poziţiile mentale a fost eliminată, începe adevărata comunicare.

Dar ce puteţi spune despre lipsa de rezistenţă în faţa violenţei, a agresiunii şi a altor lucruri asemănătoare?

Lipsa de rezistenţă nu înseamnă neapărat să nu facem ni­mic, în sensul ei complet, înseamnă că nicio „acţiune” nu este declanşată de o reacţie. Nu uitaţi înţelepciunea profundă care stă la baza practicării artelor marţiale în Orient: nu te opune forţei adversarului. Cedează ca să învingi.
Spunând acest lucru, „a nu face nimic” când vă aflaţi în­tr-o stare de prezenţă intensă este un factor de transformare şi vindecare foarte puternic pentru situaţii şi oameni. în taoism, există un termen numit wu wei, care este de obicei tradus prin „activitate fără acţiune” sau „a sta liniştit, fără să faci nimic”, În China antică, acest lucru era considerat una dintre cele mai mari realizări sau virtuţi. Este radical diferit de inactivitatea din starea obişnuită de conştiinţă sau mai curând de incon­ştienţă, care vine din frică, inerţie sau indecizie. Adevărata „activitate fără acţiune” implică lipsa de rezistenţă şi vigilen­ţă intensă.
Pe de altă parte, dacă se impune o acţiune, nu veţi mai re­acţiona în virtutea minţii condiţionate, ci veţi răspunde situa­ţiei din prezenţa conştientă. în această stare, mintea este libe­ră de concepte, inclusiv de conceptul nonviolenţei. Aşa că, cine poate prezice ce veţi face?
Ego-ul crede că puterea dvs. stă în rezistenţa pe care o opuneţi, când de fapt rezistenţa vă izolează de Fiinţă, singu­rul sediu al puterii adevărate. Rezistenţa este slăbiciune şi fri­că deghizată în putere. Ceea ce sinele fals. vede drept slăbiciu­ne este Fiinţa dvs. în puritatea, inocenţa şi puterea sa. Ceea ce este văzut ca putere este slăbiciune. Astfel, sinele fals are un mod de existenţă continuu rezistent şi joacă roluri contrafăcute pentru a ascunde acea „slăbiciune” care este de fapt puterea dvs.
Până când nu apare abandonarea, rolurile inconştiente constituie cea mai mare parte a interacţiunilor umane. în abandonare, nu mai aveţi nevoie de apărările şi măştile sinelui fals. Deveniţi foarte simplu, foarte real. „Acest lucru este periculos”, spune sinele fals. „Vei suferi. Vei fi vulnera­bil.” Ceea ce sinele fals nu ştie, desigur, este faptul că numai prin renunţarea la rezistenţă, devenind „vulnerabil”, vă puteţi descoperi invulnerabilitatea adevărată şi esenţială.

Transformarea bolii în treaptă spirituală superioară

Dacă o persoană este grav bolnavă şi îşi acceptă total condiţia, abandonăndu-se bolii, nu îşi abandonează dorinţa de a se face bine? Hotărârea de a lupta cu boala nu ar mai exista, nu-i aşa?

Abandonarea înseamnă acceptarea interioară a stării de fapt fără rezerve. Vorbim despre viaţa dvs. - despre acest moment - nu despre condiţiile sau circumstanţele vieţii dvs., nu despre ceea ce eu aş numi situaţia dvs. de viaţă. Am mai vorbit deja despre asta.
În privinţa bolii, acesta este sensul său. Boala face parte din situaţia dvs. de viaţă. Prin urmare, are un trecut şi un vii­tor. Trecutul şi viitorul formează un continuum neîntrerupt, cu excepţia cazului în care puterea salvatoare a Clipei de acum este activată prin prezenţa conştientă. După cum ştiţi, în spatele diferitelor condiţii care formează situaţia dvs. de via­ţă şi care există în timp, se află un lucru mai profund, mai im­portant: viaţa dvs., Fiinţa din Clipa de acum atemporală.
Deoarece nu există probleme în Clipa de acum, nu există nici boală. Credinţa într-o etichetă pe care cineva o ataşează condiţiei dvs. menţine situaţia pe loc, îi dă putere şi o trans­formă dintr-un dezechilibru temporar într-o realitate aparent solidă. îi dă nu numai realitate şi soliditate, ci şi o continuita­te în timp, pe care nu o avea înainte. Concentrându-ne pe acest moment şi ferindu-ne să etichetăm mental situaţia, boa­la este redusă la unul sau mai mulţi factori, precum: durerea fizică, slăbiciunea, disconfortul sau neputinţa. Acestea sunt condiţiile cărora vă abandonaţi - acum. Nu vă abandonaţi ideii de „boală”. Lăsaţi suferinţa să vă forţeze să trăiţi în pre­zent, într-o stare de intensă prezenţă conştientă. Folosiţi-o pentru iluminare.
Abandonarea nu transformă ceea ce există deja, cel puţin nu în mod direct. Abandonarea vă transformă pe dvs. Când dvs. v-aţi schimbat, se schimbă şi lumea dvs. în întregime, pentru că lumea este o simplă reflectare. Am vorbit despre acest lucru mai devreme.
Dacă v-aţi uitat în oglindă şi nu v-a plăcut ce aţi văzut, ar trebui să fiţi nebun ca să atacaţi imaginea din oglindă. Este exact ceea ce faceţi când vă aflaţi într-o stare de neacceptare. Şi, desigur, dacă atacaţi imaginea, vă atacă şi ea la rândul ei. Dacă acceptaţi imaginea indiferent care este aceasta, dacă aveţi o atitudine prietenoasă faţă de ea, nu poate să nu devină şi ea prietenoasă cu dvs. Iată cum schimbaţi lumea. Nu boala este problema. Dvs. sunteţi - atâta timp cât mintea şi sinele fals deţin controlul. Când sunteţi bolnav sau aveţi un handicap, nu simţiţi că aţi eşuat într-un anumit fel, nu vă simţiţi vinovat. Nu daţi vina pe viaţă pentru că v-a făcut o nedreptate, dar nu daţi vina nici pe dvs. Toate acestea înseam­nă rezistenţă. Dacă aveţi o boală gravă, folosiţi-o pentru a progresa spiritual. Folosiţi orice lucru „rău” care vi se întâm­plă pentru a vă dezvolta spiritual. Retrageţi timpul din boală. Nu îi daţi nici trecut, nici viitor. Lăsaţi-o să vă forţeze să de­veniţi intens conştient de momentul prezent - şi observaţi ce se întâmplă.
Deveniţi un alchimist. Transformaţi metalul obişnuit în aur, suferinţa în conştiinţă, dezastrul în progres spiritual.
Sunteţi grav bolnav şi acum aţi devenit furios pentru tot ceea ce v-am spus? Atunci acesta este un semn clar că boala a devenit o parte din sentimentul dvs. de identitate şi că acum vă apăraţi identitatea - şi boala. Starea etichetată ca „boală” nu are nimic de-a face cu fiinţa dvs. adevărată.