Suntem aici pentru a-i permite scopului divin al universului să se îndeplinească.-Eckhart Tolle

Capitolul 6:
Corpul interior

Fiinţa este sinele dvs. profund

Ne-aţi vorbit mai devreme despre importanţa de a avea rădăcini adânci în noi sau de locuirea corpului nostru. Ne puteţi explica ce înţelegeţi prin asta?

Corpul poate deveni un punct de acces către lumea Fiinţei. Haideţi să vorbim mai pe larg despre acest lucru.

Nu sunt încă foarte sigur că înţeleg la ce vă referiţi când vorbiţi despre Fiinţă.

„Apă? Ce vrei să spui cu asta? Nu înţeleg apa.” Asta ar spune un peşte dacă ar avea o minte omenească.
Vă rog să nu mai încercaţi să înţelegeţi Fiinţa. Aţi avut deja străfulgerări semnificative ale Fiinţei, dar mintea va încerca mereu să încadreze totul într-o cutie pe care să pună o etichetă. Nu se poate face acest lucru. Nu poate deveni un abiect al cunoaşterii. în Fiinţă, subiectul şi obiectul sunt una.
Fiinţa poate fi simţită ca un eu sunt mereu prezent, dincolo de nume şi formă. A simţi şi astfel a şti că sunteţi şi conti-ilaţi să rămâneţi în această stare adânc înrădăcinată de iluminare este adevărul despre care Isus spune că vă va elibera.

De ce anume mă va elibera?

Vă va elibera de iluzia că nu sunteţi nimic mai mult decât corpul fizic şi mintea dvs. Această „iluzie a sinelui”, cum o numeşte Buddha, este eroarea fundamentală. Vă va elibera de frică, în multiplele ei forme, o consecinţă inevitabilă a acestei iluzii - frica aceea care va fi agresorul dvs. constant atâta timp cât sentimentul dvs. de sine derivă numai din această formă efemeră şi vulnerabilă. Şi vă va elibera de păcat, care este suferinţa ce v-o produceţi inconştient şi dvs., şi altora, atâta timp cât acest sentiment iluzoriu de identitate guvernează ceea ce gândiţi, spuneţi, faceţi.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Priviţi dincolo de cuvinte

Nu îmi place cuvântul „păcat”. Implica faptul că sunt judecat şi găsit vinovat.

Înţeleg. De-a lungul secolelor, în jurul unor cuvinte, cum ar fi păcat, s-au acumulat multe puncte de vedere şi interpretări greşite din cauza înţelegerii greşite, a ignoranţei sau a dorinţei de a controla, dar ele conţin un sâmbure de adevăr. Dacă nu puteţi privi dincolo de aceste interpretări şi nu puteţi recunoaşte realitatea indicată de acest cuvânt, atunci nu-l folosiţi. Nu vă blocaţi la nivelul cuvintelor. Un cuvânt nu este mai mult decât un mijloc pentru atingerea unui scop. Este o abstracţie. Ca un indicator, arată spre ceva care se află dincolo de el. Cuvântul miere nu este mierea. Puteţi studia şi vorbi despre miere cât doriţi, dar nu veţi şti într-adevăr ce este mierea până când nu o veţi gusta. După ce aţi gustat-o, cuvântul devine mai puţin important pentru dvs. Nu veţi mai fi ataşat de el. La fel, puteţi vorbi sau vă puteţi gândi la Dumnezeu în permanenţă pentru tot restul vieţii, dar asta nu înseamnă că ştiţi ce este sau că aţi avut fie o străfulgerare a acestei realităţi pe care o indică cuvântul. Nu este mai mult decât un ataşament obsesiv faţă de un indicator, un idol mental.
Şi inversul este valabil: dacă, indiferent din ce motive, nu v-a plăcut cuvântul miere, este posibil ca această atitudine să vă facă să nu o gustaţi niciodată. Dacă aveţi o puternică aversiune pentru cuvântul Dumnezeu, care este o formă negativă de ataşament, este posibil să negaţi nu doar cuvântul, ci şi realitatea pe care o semnifică. Vă puteţi refuza singur posibilitatea de a trăi această realitate. Desigur, toate acestea sunt intrinsec legate de identificarea cu mintea.
Aşa că, dacă un cuvânt nu mai funcţionează pentru dvs., abandonaţi-l şi înlocuiţi-l cu unul care funcţionează. Dacă nu vă place cuvântul păcat, atunci numiţi-l inconştienţă sau nebunie. Aşa vă veţi afla poate mai aproape de adevăr, de realitatea din spatele cuvântului, decât prin cuvântul păcat, care a fost folosit greşit atât de mult timp, şi veţi avea mai puţin loc pentru vinovăţie.

Nu-mi plac nici aceste cuvinte. Ele conţin presupunerea că ceva nu este în regulă cu mine. Că aş fi judecat.

Sigur că ceva nu este în regulă cu dvs. - dar nu sunteţi judecat.
Nu vreau să vă jignesc, dar oare nu aparţineţi rasei umane, care a omorât peste 100 de milioane de membri ai propriei specii numai în secolul XX?

Aceasta ar fi o culpabilitate prin asociere?

Nu este o problemă de culpabilitate. Dar atâta timp cât sunteţi condus de o minte dominată de sinele fals, sunteţi parte din nebunia colectivă. Poate că nu aţi analizat prea atent condiţia umană dominată de mintea condusă de sinele fals. Deschideţi ochii şi priviţi frica, disperarea, lăcomia şi violenţa, care apar de peste tot. Observaţi cruzimea monstruoasă şi suferinţele, la o scară inimaginabilă, pe care oamenii le-au produs şi continuă să le producă atât membrilor propriei specii, cât şi celorlalte forme de viaţă de pe această planetă. Nu este nevoie să condamnaţi. Observaţi doar. Acesta este păcatul. Aceasta este nebunia. Aceasta este inconştienţa. La urma urmei, nu uitaţi să vă observaţi propria minte. Căutaţi acolo rădăcina nebuniei.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Descoperirea propriei realităţi invizibile şi indestructibile.

Aţi spus că identificarea cu forma noastră fizică este parte din această iluzie; deci, cum poate corpul, forma fizică, să ne facă să ne dăm seama ce este Fiinţa?

Corpul pe care îl puteţi vedea şi atinge nu vă poate purta către Fiinţă. Dar acest corp vizibil şi tangibil este numai un înveliş exterior sau, mai curând, o percepţie limitată şi distorsionată a unei realităţi mai profunde. În starea dvs. naturală de conectare cu Fiinţa, această realitate profundă poate fi simţită în fiecare moment sub forma unui corp interior invizibil, prezenţa vie din dvs. Astfel că, a-ţi „locui trupul” înseamnă a-ţi simţi trupul din interior, a simţi viaţa din acest corp, şi în felul acesta a ajunge să afli că eşti mai mult decât forma exterioară.
Dar acesta este numai începutul unei călătorii interioare, care vă va duce din ce în ce mai departe, într-o lume cu multă linişte şi pace, şi în acelaşi timp extrem de puternică şi vibrând de viaţă. La început, veţi avea doar străfulgerări ale acesteia, prin care veţi începe să realizaţi că nu sunteţi numai un fragment fără sens dintr-un univers străin, suspendat pentru o clipă între naştere şi moarte, căruia îi sunt permise numai câteva plăceri de scurtă durată, urmate de durere şi anihilarea finală. în spatele formei dvs. exterioare, sunteţi conectat cu ceva atât de vast, incomensurabil şi sacru, încât nu poate fi conceput sau descris în cuvinte - şi totuşi vă vorbesc despre acest lucru acum. Vorbesc despre acesta nu pentru a vă oferi ceva în care să credeţi, ci pentru a vă arăta cum puteţi să-l cunoaşteţi dvs. înşivă.
Sunteţi rupt de Fiinţă atâta timp cât mintea dvs. vă acaparează întreaga atenţie. Când se întâmplă acest lucru - şi se întâmplă permanent pentru majoritatea oamenilor -, nu vă mai aflaţi în corpul dvs. Mintea vă absoarbe întreaga capacitate de conştientizare şi o transformă în creaţii ale minţii. Nu puteţi să vă opriţi din gândit. Gândirea compulsivă a devenit o boală colectivă. întregul sentiment de identitate derivă din activităţile minţii. Identitatea care nu-şi mai are rădăcinile în Fiinţă devine o structură mentală vulnerabilă şi mereu nevoiaşă, ce creează frica drept emoţie subterană predominantă. Atunci, singurul lucru care contează lipseşte din viaţa dvs.: conştiinţa sinelui profund - realitatea dvs. invizibilă şi indestructibilă.
Pentru a deveni conştient de Fiinţă, trebuie să vă retrageţi conştiinţa din câmpul minţii. Aceasta este una dintre cele mai importante sarcini ale călătoriei dvs. spirituale. Va elibera cantităţi uriaşe de conştiinţă, care mai înainte fuseseră prinse în capcana gândirii compulsive şi inutile. O modalitate foarte eficientă de a face acest lucru este să nu vă mai concentraţi asupra gândirii şi să vă îndreptaţi atenţia asupra corpului, unde Fiinţa poate fi simţită, în prima fază, sub forma unui câmp energetic invizibil, ce dă viaţă acelui lucru pe care îl percepeţi ca fiind corpul dvs. fizic.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Conectarea cu corpul interior
Vă rog, încercaţi acest lucru acum. S-ar putea să vă fie mai uşor dacă închideţi ochii în timpul acestui exerciţiu. Mai târziu, când „prezenţa în corp” va deveni naturală şi uşoară, acest lucru nu va mai fi necesar. îndreptaţi-vă atenţia asupra corpului. Simţiţi-l din interior. Este viu? Există viaţă în palmele, braţele, picioarele şi în tălpile dvs. - în abdomen, în piept? Puteţi simţi câmpul energetic subtil care trece prin tot corpul şi dă o viaţă vibrantă fiecărui organ şi fiecărei celule în parte? Îl puteţi simţi simultan în toate părţile corpului ca pe un câmp energetic unic? Continuaţi să vă concentraţi şi să vă simţiţi corpul interior câteva minute. Nu începeţi să vă gândiţi la el. Simţiţi-l. Cu cât îi acordaţi mai multă atenţie, cu atât acest sentiment va fi mai clar şi mai puternic. Veţi simţi că fiecare celulă devine mai vie, iar dacă simţul dvs. vizual este foarte dezvoltat, este posibil să vă vedeţi corpul devenind luminos. Deşi o astfel de imagine vă poate ajuta temporar, acordaţi mai multă atenţie sentimentului decât imaginii ce poate apărea. O imagine, indiferent cât de frumoasă sau de puternică ar fi, este deja definită ca formă, aşa că are o capacitate mai mică de penetrare în profunzime.

Simţirea corpului interior este lipsită de formă, de limite, este insondabilă. Puteţi oricând să pătrundeţi mai adânc în el. Dacă nu puteţi simţi prea multe în acest stadiu, fiţi atent la tot ceea ce reuşiţi să simţiţi. Pentru moment, este destul de bine. Concentraţi-vă asupra a ceea ce simţiţi. Corpul dvs. se trezeşte la viaţă. Mai târziu, vom mai exersa. Acum vă rog să deschideţi ochii, păstrându-vă o parte din atenţie concentrată asupra câmpului energetic interior al corpului chiar din momentul în care începeţi din nou să priviţi prin cameră. Corpul interior se află la graniţa dintre identitatea dvs. ca formă şi identitatea ca esenţă, natura dvs. adevărată. Nu pierdeţi niciodată contactul cu ea.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Transformarea prin intermediul corpului

De ce majoritatea religiilor au condamnat sau au negat corpul? Se pare că persoanele care doreau să evolueze spiritual au privit întotdeauna corpul ca pe un obstacol sau chiar ca pe un păcat.

De ce atât de puţine dintre persoanele care căutau adevărul spiritual au ajuns într-adevăr la el?
La nivel corporal, oamenii se apropie foarte mult de animale. Toate funcţiile primare ale corpului - plăcerea, durerea, respiraţia, alimentaţia, defecaţia, somnul, dorinţa de a-şi găsi un partener şi de a procrea şi, desigur, naşterea şi moartea - le regăsim şi la animale. La mult timp după ce au decăzut din starea de graţie şi unificare în iluzie, oamenii s-au trezit brusc în ceea ce părea să fie un corp de animal - şi au fost foarte tulburaţi de acest lucru. „Nu te minţi singur. Nu eşti decât un animal.” Acesta părea să fie adevărul crud. Dar era un adevăr prea greu de acceptat. Adam şi Eva au văzut că erau goi şi au început să se teamă. Negarea inconştientă a naturii lor animalice s-a instalat foarte repede. Pericolul de a fi dominaţi de porniri instinctuale foarte puternice şi de a se întoarce la starea de inconştienţă completă era într-adevăr foarte real. Rusinea şi tabuurile legate de anumite părţi ale corpului şi de funcţiile corporale, mai ales de sexualitate, şi-au făcut apariţia. Lumina conştiinţei lor nu era încă suficient de puternică pentru a se putea împrieteni cu natura lor animalică, pentru a-i permite acesteia să existe şi chiar pentru a se bucura de acest aspect al fiinţei lor - cu atât mai puţin pentru a pătrunde mai adânc în ea şi a descoperi acolo divinul ascuns, realitatea în iluzie. Aşa că au făcut ce era necesar să facă. Au început să se disocieze de corpul lor. Acum se vedeau ca având un corp, în loc să considere că sunt corpul lor.
Când au apărut religiile, această disociere a devenit şi mai pronunţată prin credinţa că „nu eşti corpul tău”. Nenumăraţi oameni din Est şi din Vest au încercat de-a lungul timpului să îl găsească pe Dumnezeu, să găsească mântuirea sau iluminarea prin negarea corpului. Acest fapt a luat forma negării sentimentului de plăcere şi mai ales a negării sexualităţii, forma postului şi a altor practici ascetice. Oamenii şi-au provocat chiar şi dureri în încercarea de a slăbi trupul şi a-l pedepsi, de vreme ce îl considerau păcătos. În creştinism, aceasta se numea mortificarea cărnii. Alţii au încercat să se elibereze de corp intrând în stări de transă sau căutând experienţe care să le permită decorporalizarea. Mulţi mai practică încă acest lucru. Chiar şi despre Buddha se spune că a practicat negarea corpului prin post şi prin forme extreme de ascetism timp de şase ani, dar nu a atins iluminarea până când nu a renunţat la aceste practici.
Fapt este că nimeni nu a ajuns la iluminare negându-şi corpul, luptând împotriva lui sau prin decorporalizare. Deşi o astfel de experienţă poate fi fascinantă şi vă poate oferi o imagine fugară despre starea de eliberare din forma materială, mereu veţi fi nevoiţi ca în final să vă întoarceţi în corp, unde are loc transformarea esenţială. Transformarea se produce prin corp, nu în afara lui. Acesta este motivul pentru care niciun maestru autentic nu a susţinut vreodată lupta împotriva corpului sau părăsirea acestuia, deşi discipolii lor, axaţi pe minte, au fâcut-o deseori.
Din vechile învăţături despre trup, au supravieţuit numai anumite fragmente, de exemplu, afirmaţia lui Isus potrivit căreia „tot trupul vostru se va umple de lumină”; ele au mai supravieţuit şi ca mituri, cum ar fi credinţa că Isus nu şi-a părăsit niciodată corpul, ci a rămas una cu el şi s-a ridicat la „ceruri” cu el. Până în ziua de azi, aproape nimeni nu a înţeles aceste fragmente sau sensul secret al anumitor mituri, iar credinţa că „nu suntem corpul nostru” a continuat să fie universală, ducând la negarea corpului şi la încercarea de a scăpa de el. Astfel, nenumăraţi oameni care au încercat să găsească adevărul au fost împiedicaţi să atingă împlinirea spirituală şi să afle „calea”.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Este posibilă recuperarea învăţăturilor pierdute despre semnificaţia corpului sau reconstruirea lor din fragmentele existente încă?

Nu este nevoie să facem asta. Toate învăţăturile spirituale provin din aceeaşi Sursă. în acest sens, există şi a existat întotdeauna un singur maestru, care se manifestă sub mai multe forme diferite. Eu sunt acel maestru şi veţi fi şi dvs. după ce veţi reuşi să accedeţi la Sursa interioară. Iar calea către aceasta o reprezintă corpul interior. Deşi toate învăţăturile spirituale provin din aceeaşi Sursă, după ce ele sunt exprimate în cuvinte şi scrise, nu mai reprezintă decât o colecţie de cuvinte - şi un cuvânt nu este decât un indicator, aşa cum am spus mai devreme. Toate aceste învăţături sunt indicatoare care arată drumul înapoi către Sursă.
Am vorbit deja despre Adevărul ascuns în corpul dvs., dar voi rezuma încă o dată învăţăturile pierdute ale vechilor maeştri - chiar dacă avem aici un alt indicator. Vă rog să vă străduiţi să vă simţiţi corpul interior în timp ce citiţi sau ascultaţi.

Rugăciune pentru corp

Ceea ce percepeţi ca pe o structură fizică densa, numită corp, supusă bolilor, îmbătrânirii şi morţii, nu este ceva real în ultimă instanţă - nu sunteţi dvs. Este o percepţie greşită a realităţii dvs. esenţiale, aflată dincolo de naştere şi de moarte, şi se datorează limitărilor minţii noastre, care, pierzând contactul cu Fiinţa, creează corpul ca dovadă a credinţei sale iluzorii în separare şi pentru a-şi justifica starea de frică. Dar nu întoarceţi spatele corpului, pentru că în acest simbol al efemerului, al limitării şi al morţii, pe care îl percepeţi ca fiind creaţia iluzorie a minţii dvs., se află ascunsă splendoarea realităţii esenţiale şi nemuritoare. Nu vă îndreptaţi atenţia în altă parte în căutarea Adevărului, pentru că el nu poate fi găsit în altă parte decât în corp.
Nu luptaţi împotriva corpului, pentru că astfel luptaţi împotriva propriei realităţi. Sunteţi corpul dvs. Corpul pe care îl puteţi vedea şi atinge este numai un voal subţire şi iluzoriu. In spatele lui se află corpul interior invizibil, poarta către Fiinţă, către Viaţa Nemanifestă. Prin intermediul corpului interior sunteţi conectat inseparabil cu această Viaţă Unică nemanifestă - nenăscută, nemuritoare, etern prezentă. Prin corpul interior sunteţi una cu Dumnezeu pentru totdeauna.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Rădăcini interioare adânci

Cheia pentru a avea rădăcini interioare adânci este de a ne afla mereu în legătură cu corpul nostru interior - a-l simţi în orice moment. Acest sentiment se va adânci rapid şi vă va transforma viaţa. Cu cât vă conştientizaţi mai mult corpul interior, cu atât frecvenţa sa vibratorie va fi mai înaltă, ca o lumină ce devine mai intensă pe măsură ce întoarceţi mai mult comutatorul şi măriţi alimentarea cu electricitate. La acest nivel superior de energie, negativismul nu poate să vă mai afecteze şi tindeţi să atrageţi noi situaţii care să reflecte această frecvenţă superioară.
Dacă vă menţineţi atenţia asupra corpului cât mai mult posibil, veţi rămâne ancorat în clipa de faţă. Nu vă veţi pierde în lumea exterioară şi nici în propria minte. Gândurile şi emoţiile, temerile şi dorinţele, vor continua să existe într-o anumită măsură, dar nu vor mai prelua controlul.
Vă rog să analizaţi încotro este îndreptată atenţia dvs. în acest moment. Mă ascultaţi pe mine sau citiţi aceste cuvinte dintr-o carte. Acesta este punctul în care se concentrează atenţia dvs. De asemenea, sunteţi conştient periferic de alţi oameni, de mediul ambiant ş.a.m.d. Mai mult, poate că în timp ce citiţi sau ascultaţi cuvintele mele există şi o oarecare activitate mentală legată de conţinutul lor, vreun comentariu mental. Şi totuşi nu este nevoie ca vreuna dintre acestea să vă absoarbă toată atenţia. încercaţi ca în acelaşi timp să intraţi în contact cu corpul dvs. interior. Păstraţi-vă o parte din atenţie îndreptată spre interior. Nu o lăsaţi să se concentreze toată în exterior. Simţiţi-vă corpul din interior, ca pe un câmp energetic unic. Este ca şi cum aţi asculta sau citi cu întreg corpul. Faceţi acest exerciţiu în zilele şi săptămânile următoare. Nu vă cedaţi întreaga atenţie minţii şi lumii exterioare. încercaţi neapărat să vă concentraţi asupra a ceea ce faceţi, dar simţiţi-vă corpul interior ori de câte ori este posibil. Rămâneţi înrădăcinat în el. Apoi observaţi felul în care acest lucru vă schimbă starea de conştiinţă şi calitatea performanţei în activitate.
De câte ori aşteptaţi ceva, oriunde v-âţi afla, folosiţi acest timp pentru a vă simţi corpul interior. Astfel, aglomerările de trafic şi cozile vor deveni foarte agreabile. în loc să vă proiectaţi mental în afara Clipei de acum, pătrundeţi mai adânc în prezent, intrând mai adânc în corpul dvs.
Arta intuirii corpului interior se va transforma într-un mod de viaţă total diferit, într-o stare de permanentă conectare cu Fiinţa şi va adăuga vieţii dvs. o profunzime pe care nu aţi mai cunoscut-o până acum.
Este uşor să rămâi prezent ca observator al minţii proprii când eşti profund înrădăcinat în corpul tău. Indiferent ce se întâmplă în exterior, nimic nu te mai poate tulbura.
Atâta vreme cât nu veţi fi prezent -- iar locuirea corpului este mereu un aspect esenţial al acestei stări -veţi continua a fiţi condus de minte. Scenariul înscris în mintea dvs., pe rare l-aţi învăţat cu mult timp în urmă, condiţionarea propriei minţi, vă va dicta gândirea şi comportamentul. Poate că vă veţi elibera de ea pentru scurte intervale de timp, dar eliberarea va fi rareori de lungă durată. Acest lucru este adevărat mai .iles atunci când ceva „merge prost” sau atunci când suferiţi o pierdere sau aveţi o supărare. Reacţia dvs. condiţionată va fi involuntară, automată şi predictibilă, alimentată de unica emoţie fundamentală afectată la baza stării de identificare cu mintea: frica. Aşa că, atunci când vor apărea astfel de obstacole, pentru că apar întotdeauna, faceţi-vă un obicei din a intra imediat în trup, concentrându-vă cât puteţi de mult asupra câmpului energetic intern al corpului. Nu este nevoie să dureze mult, doar câteva secunde. Dar trebuie să faceţi asta chiar în momentul în care vă confruntaţi cu obstacolul. Orice amânare va permite apariţia unei reacţii mental-emoţionale ce poate prelua controlul. Când vă concentraţi asupra interiorului şi vă simţiţi corpul interior, deveniţi imediat calm şi prezent, pentru că vă retrageţi conştiinţa din minte. Dacă în această situaţie este nevoie de un răspuns, acesta va apărea de la nivelul profund la care vă aflaţi. Aşa cum Soarele este infinit mai strălucitor decât flacăra lumânării, tot aşa există infinit mai multă inteligenţă în Fiinţă decât în mintea dvs.
Atâta timp cât vă aflaţi într-un contact conştient cu corpul interior, sunteţi ca un copac adânc înrădăcinat în pământ sau ca o clădire cu o fundaţie adâncă şi solidă. Ultima analogie a fost folosită de Isus în parabola greşit înţeleasă a celor doi oameni care construiau o casă. Unul dintre cei doi oameni o construieşte pe nisip, fără fundaţie, iar, când vin furtunile şi inundaţiile, casa este luată de ape. Celălalt sapă adânc, până când ajunge la stâncă şi apoi îşi construieşte casa, pe care apele revărsate nu o pot muta din loc.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Înainte de a intra în corp, iartă

M-am simţit foarte incomod când am încercat să îmi mut atenţia asupra corpului interior. Am avut o senzaţie de agitaţie şi de greaţă. Aşa că nu am putut trăi lucrul despre care vorbiţi.

Ceea ce aţi simţit a fost o emoţie reziduală, de care probabil nu aţi fost conştient până când nu aţi început să fiţi mai atent la corpul dvs. Dacă nu îi acordaţi puţină atenţie la început, emoţia respectivă vă va împiedica să dobândiţi accesul la corpul interior, aflat la un nivel mai profund, în spatele său.
A-i acorda atenţie nu înseamnă să începeţi să vă gândiţi la ea. înseamnă să observaţi pur şi simplu emoţia, să o simţiţi pe deplin şi astfel să o recunoaşteţi şi să o acceptaţi ca atare. Unele emoţii sunt uşor de identificat: furie, frică, durere ş.a.m.d. Altele pot fi mai greu de etichetat - sentimente vagi de disconfort, greutate sau constrângere, la jumătatea drumului între o emoţie şi o senzaţie fizică. în orice caz, ceea ce contează nu este dacă puteţi sau nu să îi ataşaţi o etichetă mentală, ci dacă puteţi aduce sentimentul cât mai mult în conştiinţă. Atenţia este cheia transformării - şi o atenţie totală implică de asemenea acceptarea. Atenţia este ca o rază de lumină - puterea concentrată a conştiinţei care transformă totul în ea însăşi.
într-un organism complet funcţional, o emoţie are o durată de viaţă foarte scurtă. Este ca un val sau ca o undă de moment la suprafaţa Fiinţei. Când nu sunteţi în corpul dvs., totuşi, o emoţie poate supravieţui în dvs. timp de zile ori săptămâni întregi sau se poate alătura altor emoţii cu o frecvenţă similară, care, după ce au apărut, au format corpul-durere, un parazit ce poate trăi în interiorul dvs. ani la rând, ali-mentându-se cu energia dvs., conducând la boli fizice şi făcându-vă nefericit (vezi capitolul 2).
Concentraţi-vă, aşadar, atenţia asupra simţirii emoţiei şi verificaţi dacă mintea nu s-a ataşat cumva de un tipar de suferinţă, ca, de exemplu, învinovăţirea, autocompătimirea sau resentimentele - toate acestea alimentând emoţia. Dacă este aşa înseamnă că încă nu aţi iertat. Lipsa iertării vizează deseori o altă persoană sau chiar pe dvs., dar poate viza la fel de bine o situaţie sau o stare de fapt - trecută, prezentă sau viitoare - pe care mintea refuză să o accepte. Da, lipsa iertării se poate manifesta chiar şi cu privire la viitor. Aceasta denotă refuzul minţii de a accepta incertitudinea, de a accepta că viitorul se află, în ultimă instanţă, în afara controlului ei. Iertarea înseamnă abandonarea nemulţumirilor, şi astfel renunţarea la durere. Ea se produce de la sine după ce realizaţi că pretenţiile dvs. nu fac decât să întărească un fals sentiment de sine. Iertarea înseamnă să nu mai opunem rezistenţă vieţii - să îi permitem să trăiască prin noi. Alternativele sunt durerea şi suferinţa, o restrângere a fluxului de energie vitală şi, în multe cazuri, îmbolnăvirea fizică.
În momentul în care iertaţi cu adevărat, vă retrageţi puterea de sub dominaţia minţii. Risipa iertării este chiar natura minţii, aşa cum sinele fals, construit de minte, nu poate supravieţui fără luptă şi conflict. Mintea nu poate ierta. Numai dvs. puteţi. Deveniţi prezent, intraţi în corpul dvs., simţiţi pacea şi liniştea: vibrantă revărsate de Fiinţă. De aceea Isus a spus: „înainte de a intra în templu, iertaţi”.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Legătura cu nemanifestul

Care este relaţia dintre prezenţă şi corpul interior?

Prezenţa este conştiinţă pură - conştiinţă care a fost retrasă din minte, din lumea formei. Corpul interior este legătura dvs. cu Nemanifestul, iar în cele mai profunde aspecte ale sale chiar este Nemanifestul: Sursa din care se revarsă conştiinţa, aşa cum lumina se revarsă de la Soare. Conştiinţa corpului interior este amintirea conştientizată a originii sale şi întoarcerea la Sursă.

Nemanifestul este acelaşi lucru cu Viaţa?

Da. Cuvântul Nemanifest încearcă, printr-o definire negativă, să exprime Ceea ce nu poate fi spus, gândit sau imaginat. Indică ceea ce este spunând ceea ce nu este. Fiinţa, pe de altă parte, este un termen pozitiv. Vă rog să nu vă ataşaţi de niciunul dintre aceste cuvinte şi nu începeţi să credeţi în ele. Şi ele nu sunt mai mult decât simple indicatoare.

Aţi spus că prezenţa este conştiinţa retrasă din minte, Cine operează această retragere?

Dvs. faceţi asta. Dar pentru că în esenţă sunteţi conştiinţă, am putea la fel de bine să spunem că este o trezire a conştiinţei din visul formei. Asta nu înseamnă că propria dvs. formă va dispărea instantaneu într-o explozie de lumină. Puteţi continua să existaţi având forma dvs. prezentă şi fiind totuşi conştient de profunzimea fără formă şi fără moarte din dvs.

Nu, nu vă păcăliţi singur. Ceea ce simţiţi vă va conduce mai aproape decât gândirea de cel care sunteţi cu adevărat. Nu pot să vă spun nimic ce să nu cunoaşteţi deja în adâncul sufletului. Ajungând la un anumit stadiu de conectare interioară, recunoaşteţi adevărul, când îl auziţi. Dacă nu aţi ajuns încă la acest stadiu, practicarea conştientizării corpului va produce profunzimea necesară.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Încetinirea procesului de îmbătrânire

Între timp, conştiinţa corpului interior aduce o serie de beneficii în plan fizic. Unul dintre acestea este o reducere semnificativă a procesului de îmbătrânire a corpului fizic.
În timp ce corpul exterior pare să îmbătrânească în mod obişnuit şi să se ofilească destul de repede, corpul interior nu se schimbă în timp; puteţi doar să îl simţiţi mai bine şi să pă-trundeţi în el mai profund. Dacă acum aveţi 20 de ani, câmpul energetic al corpului interior va fi simţit la fel şi la 80 de ani. Vivacitatea lui va fi la fel de vibrantă. Imediat ce starea dvs. obişnuită nu mai înseamnă existenţă în afara corpului, prins în capcana minţii, ci existenţă în corp şi prezenţă „aici şi acum”, corpul dvs. fizic se va simţi mai uşor, mai curat şi mai viu. Pe măsură ce în corp există mai multă conştiinţă, structura sa moleculară devine mai puţin densă. Mai multă conştiinţă înseamnă reducerea iluziei materialităţii.
Când vă identificaţi mai mult cu corpul interior atemporal decât cu corpul exterior, când prezenţa devine modul dvs. normal de conştiinţă, iar trecutul şi viitorul nu vă mai domină atenţia, nu mai acumulaţi timp în psihicul dvs. şi în celulele corpului. Acumularea timpului ca povară psihologică a trecutului şi a viitorului reduce foarte mult capacitatea celulelor de a se reînnoi. Aşa că, dacă vă locuiţi corpul interior, corpul exterior va îmbătrâni mult mai încet; şi chiar şi atunci când aceasta se va întâmpla, esenţa dvs. atemporală îşi va transmite strălucirea prin intermediul formei exterioare şi nu veţi da impresia unei persoane bătrâne.

Există dovezi ştiinţifice în acest sens?

Încercaţi şi veţi fi dvs. înşivă dovada.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Fortificarea sistemului imunitar

Atunci când veţi începe să vă locuiţi corpul, veţi observa alt beneficiu al acestei practici, vizibil în lumea fizică, şi anume o fortificare considerabilă a sistemului imunitar. Cu cât aduceţi mai multă conştiinţă în corp, cu atât sistemul imunitar devine mai puternic. Este ca şi cum fiecare celulă se trezeşte şi se bucură. Corpul iubeşte atenţia acordată. Este şi o puternică formă de auto vindecare. Cele mai multe boli se strecoară pe nesimţite înăuntru atunci când nu sunteţi prezenl în corp. Dacă stăpânul nu este acasă, aici se instalează tot felul de caractere dubioase. Când vă locuiţi corpul, oricărui oaspete nedorit îi va fi greu să pătrundă acolo.
Dar nu se fortifică doar sistemul imunitar fizic; şi sistemul imunitar psihic devine mai puternic. Acesta din urmă vă protejează de câmpurile energetice mental-emoţionale negative ale altor persoane, care sunt de altfel extrem de contagioase. Locuirea corpului nu vă protejează prin ridicarea unui scut, ci prin ridicarea frecvenţei vibratorii a întregului câmp energetic, astfel încât orice lucru care vibrează la o frecvenţă mai mică, de exemplu, frica, furia, depresia ş.a.m.d., există acum în ceea ce este de fapt o ordine diferită a realităţii. Toate acestea nu mai pătrund în câmpul conştiinţei dvs., iar, dacă se întâmplă asta, nu mai trebuie să le opuneţi niciun fel de rezistenţă, pentru că trec fără să lase urme. Vă rog să nu acceptaţi şi nici să respingeţi din start ceea ce vă spun. Testaţi informaţiile.
Există o tehnică simplă, dar foarte puternică de meditaţie pentru autovindecare, pe care o puteţi practica ori de câte ori simţiţi nevoia să vă fortificaţi sistemul imunitar. Este extrem de eficientă atât dacă o folosiţi chiar de la primele simptome ale bolii, cât şi în cazul bolilor care s-au instalat deja, cu condiţia să o folosiţi frecvent şi concentrându-vă intens. Ea va contracara orice întrerupere în câmpul dvs. energetic, produsă de o formă sau alta de negativism. Totuşi, nu este un substitut pentru practica permanentă a prezenţei în corp; altfel, efectul său va fi doar temporar. Iată despre ce este vorba.
Când aveţi câteva minute libere, mai ales seara la culcare şi dimineaţa la trezire, înainte de a vă ridica din pat, „inundaţi-vă” corpul cu conştiinţă. Închideţi ochii. Staţi întins pe spate. Alegeţi diferite părţi ale corpului asupra cărora la început vă veţi concentra foarte puţin timp: palmele, tălpile, braţele, picioarele, abdomenul, pieptul, capul ş.a.m.d. Simţiţi energia vieţii din interiorul acestor părţi cât puteţi de intens. Rămâneţi concentrat asupra fiecărei părţi timp de 15 secunde. Apoi lăsaţi-vă atenţia să traverseze corpul, ca un val, de câteva ori, de la picioare spre cap şi invers. Această traversare nu trebuie să dureze mai mult de un minut. După aceea, simţiţi-vă corpul interior în întregime, ca pe un câmp energetic unic. Păstraţi acest sentiment timp de câteva minute. În tot acest timp, fiţi prezent cu intensitate în fiecare celulă a corpului. Nu vă îngrijoraţi dacă mintea reuşeşte ocazional să vă atragă atenţia în afara corpului, pierzându-vă astfel în gânduri. Imediat ce aţi observat că se întâmplă acest lucru, întoarceţi-vă atenţia asupra corpului interior.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Lăsaţi respiraţia să vă conducă prin corp

Uneori, când mintea mea este foarte activă, dobândeşte o asemenea forţă, încât îmi este imposibil să-mi mut atenţia de la ea şi să-mi simt corpul interior. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când intru într-un tipar de îngrijorare sau de anxietate. Puteţi să-mi sugeraţi ce să fac?

Dacă la un moment dat descoperiţi că vă este greu să intraţi în legătură cu corpul interior, este mai uşor să începeţi prin a vă concentra asupra respiraţiei. Respiraţia conştientă, care este de altfel o meditaţie foarte puternică, vă va aduce treptat în contact cu corpul. Urmăriţi-vă respiraţia cu atenţie, în timp ce aerul intră şi iese din corp. Inhalaţi, simţiţi cum abdomenul se dilată şi se contractă uşor, la fiecare inspiraţie şi expiraţie. Dacă vă este mai uşor să vizualizaţi, închideţi ochii şi imaginaţi-vă scăldat în lumină sau scufundat într-o substanţă luminoasă - o mare de conştiinţă. Apoi inspiraţi această lumină. Simţiţi cum această substanţă luminoasă vă umple corpul, făcându-1 şi pe el luminos. Apoi treptat, concentraţi-vă mai mult asupra a ceea ce simţiţi. Acum sunteţi în corp. Nu vă ataşaţi de nicio imagine vizuală.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Folosirea creativă a mintii

Dacă aveţi nevoie să vă folosiţi mintea pentru un scop anume, folosiţi-o în conjuncţie cu corpul interior. Numai dacă veţi reuşi să fiţi conştient fără a avea gânduri vă veţi putea folosi mintea în mod creativ, iar cea mai uşoară cale de a intra în această stare este prin corp. Ori de câte ori aveţi nevoie de un răspuns, de o soluţie sau de o idee creativă, încetaţi să gândiţi pentru un moment, îndreptându-vă atenţia asupra câmpului energetic interior. Conştientizaţi calmul. Când vă reluaţi şirul gândurilor, ele vor fi proaspete şi creative. în orice activitate mentală, obişnuiţi-vă să oscilaţi la fiecare câteva minute între gândire şi un mod de ascultare interioară, un calm interior. Am putea spune: nu gândiţi doar cu mintea, gândiţi şi cu corpul.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

Arta de a asculta

Când ascultaţi o altă persoană, nu o ascultaţi doar cu mintea, ascultaţi-o cu tot corpul. Simţiţi câmpul energetic al corpului dvs. interior în timp ce o ascultaţi. Acest sentiment deviază atenţia de la gândire şi creează un spaţiu de calm, ce vă va permite să ascultaţi efectiv, fără intervenţia minţii. îi acordaţi celui din faţa dvs. un spaţiu - în care să existe. Este cel mai preţios dar pe care i-1 puteţi face. Majoritatea oamenilor nu ştiu să asculte pentru că cea mai mare parte a atenţiei lor este absorbită de gândire. Sunt mai atenţi la gândurile lor decât la ceea ce spune celălalt şi nu sunt deloc atenţi la ceea ce contează într-adevăr: Fiinţa celeilalte persoane, Fiinţă aflată în spatele cuvintelor şi al gândurilor. Desigur, nu puteţi simţi Fiinţa altei persoane decât prin intermediul propriei Fiinţe. Acesta este începutul realizării unificării, care este iubirea. La cel mai profund nivel al Fiinţei sunteţi una cu tot ceea ce există.
Cele mai multe relaţii umane presupun în principal minţi aflate în interacţiune, nu fiinţe umane ce comunică unele cu altele, fiinţe aflate în comuniune. Nicio relaţie nu poate înflori în acest fel. Acesta este motivul pentru care există atât de multe relaţii conflictuale. Când mintea vă conduce viaţa, conflictul, luptele şi problemele sunt inevitabile. Legătura cu corpul interior creează un spaţiu gol unde mintea nu există şi în care o relaţie poate înflori.

Cap. 1 / Cap. 2 / Cap. 3 / Cap. 4 / Cap. 5

Comandă cartea accesând
www.curteaveche.ro

Cap. 6 / Cap. 7 / Cap. 8 / Cap. 9 / Cap. 10

”Nu ţie îţi e frică de LINIŞTE şi tăcere, ci egoului tău. Egoul apare din zgomotul neîncetat al minţii.” - ECKHART TOLLE