”Nu ţie îţi e frică de LINIŞTE şi tăcere, ci egoului tău. Egoul apare din zgomotul neîncetat al minţii.” - ECKHART TOLLE

Introducere

Cum a apărut aceasta carte

Adevărul din noi

Ce este iluminarea? 

Aţi folosit cuvântul Fiinţă. Puteţi să ne explicaţi ce înţelegeţi prin acest cuvânt?

Când spuneţi Fiintă, vă referiţi la Dumnezeu ? Dacă da,  de nu spuneţi Dumnezeu?

Care este cel mai mare obstacol în calea trăirii acestei realităţi? 

Gândirea nu este esenţială pentru supravieţuirea în această lume?

Dar emoţiile? Sunt prins mult mai des în vârtejul emoţiilor mele decât în vârtejul gândurilor.

Spuneţi că o emoţie este reflectarea minţii în corp. Dar, uneori, între cele două entităţi apare un conflict: mintea spune „nu”, în timp ce emoţia spune „da” sau invers.

Deci observarea emoţiilor noastre este la fel de importantă ca şi observarea gândurilor?

Voiam să vă întreb: ce se întâmplă cu emoţiile pozitive, ca iubirea şi bucuria?

Buddha spune că durerea sau suferinţa apar în urma dorinţei sau a „nevoii” arzătoare de ceva şi că pentru a ne elibera de durere trebuie să tăiem lanţurile dorinţei.

Nu mai creaţi durere în prezent

Nu există om a cărui viaţă să fie total lipsită de durere şi de suferinţă. Oare nu este vorba mai degrabă de a învăţa să trăim cu ele, decât să încercăm să le evităm?

Prezentul este uneori inacceptabil, neplăcut sau groaznic.

Durerea trecută: dizolvarea corpului-durere

Ce se întâmplă cu corpul-durere când devenim suficient de conştienţi pentru a întrerupe identificarea cu el?

Identificarea sinelui fals cu corpul-durere

Originea fricii

Aţi spus că frica face parte din durerea noastră emoţională fundamentală. Cum apare frica şi de ce are o pondere atât de mare în vieţile oamenilor? Oare o anumită cantitate de frică nu ajută la autoapărare? Dacă nu m-aş teme de foc, aş putea să bag mâna în el şi să mă ard.

Încercarea sinelui fals de a atinge starea de împlinire

Nu vă căutaţi sinele în minte

Simt că mai am multe lucruri de aflat despre felul în care funcţionează mintea mea, înainte de a putea să mă apropii măcar de conştiinţa deplină sau de iluminarea spirituală.

Puneţi capăt iluziei timpului.

Pare aproape imposibil să scăpăm de identificarea cu mintea. Toţi suntem afundaţi în ea. Cum înveţi un peşte să zboare?

Dar cum am mai funcţiona în această lume dacă am fi lipsiţi de simţul timpului? Nu ar mai exista scopuri pe care să ne străduim să le atingem. Nu am mai şti cine suntem, pentru că trecutul face din noi ceea ce suntem azi. Cred că timpul este ceva foarte pretios si trebuie să învăţăm să-l folosim cu inteligenţă, in loc să-l risipim.    

Nimic nu există în afara Clipei de acum

Trecutul si viitorul nu sunt lafel de reale, uneori chiar mai reale decdt prezentul? La urma urmei, trecutul determind felul nostru de a fi şi modul îin care ne percepem şi ne comportăm în prezent. Iar obiectivele noastre viitoare determind acţiunile pe care le intreprindem în prezent.

Cheia dimensiunii spirituale

-

Renunţarea la timpul psihologic

Înţeleg suprema importanţă a Clipei de acum, dar nu pot să fiu pe deplin de acord cu dvs. când spuneţi că timpul este în totalitate o iluzie.

Nebunia timpului psihologic 

Negativismul şi suferinţa îşi au rădăcinile în timpul psihologic

Dar credinţa că viitorul va fi mai bun decât prezentul nu este întotdeauna o iluzie. Prezentul poate fi oribil, iar lucrurile pot deveni mai bune în viitor şi deseori aşa se şi întâmplă.

Nu pot să cred că aş putea ajunge vreodată într-un punct în care să fiu complet eliberat de problemele mele.

Descoperirea vieţii dincolo de situaţia de viaţă

Nu înţeleg cum aş putea să fiu liber acum. Din întâmplare, sunt extrem de nefericit în acest moment. Este un fapt, şi m-aş minţi singur dacă aş încerca să mă conving că totul este bine, când în mod clar nu este aşa. Pentru mine, momentul prezent este extrem de nefericit; nu este deloc eliberator. Ceea ce mă ajută să merg înainte este speranţa sau posibilitatea ca situaţia să se îmbunătăţească în viitor.

Este adevărat că situaţia mea de viaţă prezentă este rezultatul lucrurilor care s-au întâmplat în trecut, dar ea rămâne totuşi situaţia mea prezentă şi faptul că sunt blocat în ea mă face nefericit.

Toate problemele sunt iluzii ale minţii

Mă simt ca şi cum aş fi scăpat de o povară uriaşă. Am o senzaţie de uşurare. Mă simt eliberat... dar problemele mă aşteaptă după colţ, nu-i aşa? Ele nu au fost rezolvate. Nu am scăpat doar temporar de ele?

Un pas uriaş în evoluţia conştiinţei

Am trăit pentru o clipă această stare de eliberare de minte şi timp pe care aţi descris-o, dar trecutul şi viitorul sunt atât de puternice, încât nu pot rămâne în afara lor multă vreme.

În legătură cu distrugerea vechiului mod de funcţionare a conştiinţei sau mai curând a inconştientului: este acesta un llucru pe care trebuie să-l facem sau se va întâmpla oricum? Adică, această schimbare este inevitabilă?

Bucuria de a trăi

În această stare de împlinire, vom mai fi capabili sau vom mai dori să atingem obiective exterioare?

Pierderea Clipei de acum: iluzia fundamentală

Chiar dacă accept în întregime că, în ultimă instanţă, timpul este o iluzie, ce importanţă va avea acest lucru în viaţa mea? Tot trebuie să trăiesc într-o lume complet dominată de timp.

Dar mâine tot va trebui să-mi plătesc facturile şi tot voi îmbătrâni şi voi muri, ca toată lumea. Deci, cum aş putea spune vreodată că m-am eliberat de timp?

Starea obişnuită de inconştienţă  şi inconştienţa profundă

La ce vă referiţi când vorbiţi despre diferite niveluri de inconştienţă?

Ce caută ei?

Dizolvarea stării de inconştienţă obişnuită

Deci, cum ne putem elibera de această boală?

Eliberarea de nefericire

Cum putem renunţa la negativism? Ce ne recomandaţi?

Spunând că anumite emoţii sunt negative, nu se creează o polaritate mentală între bine şi rău, după cum aţi explicat dvs. mai devreme?

Dar spunând că anumite emoţii sunt negative, nu spuneţi de fapt că ele nu ar trebui să existe, că nu este permis să avem aceste emoţii? După părerea mea, ar trebui să ne acordăm permisiunea de a simţi toate sentimentele care apar, în loc să le judecăm ca rele sau să spunem că nu ar trebui să le avem. Este în regulă să ai resentimente; este în regulă să fii furios, enervat, capricios sau oricum altfel - dacă nu, ajungem să ne reprimăm sentimentele, ajungem la conflict interior sau la negare. Totul are voie să existe ca atare. 

Oriunde v-aţi afla, fiţi complet prezent

Aţi putea să ne mai daţi câteva exemple despre starea de inconştienţă obişnuită?

Scopul interior al călătoriei vieţii

Înţeleg că ceea ce spuneţi este adevărat, totuşi, cred că oamenii trebuie să aibă un scop în viaţă; altfel, am fi la voia întâmplării, şi apoi - un scop înseamnă viitor, nu-i aşa? Cum putem împăca acest lucru cu a trăi în prezent?

Are vreo importanţă dacă ne îndeplinim sau nu scopul exterior, dacă reuşim sau eşuăm în această lume?

Trecutul nu poate supravieţui dacă sunteţi prezent

Aţi spus că a ne gândi şi a vorbi inutil despre trecut este unul dintre modurile în care evităm prezentul. Dar în afară de trecutul pe care ni-l amintim şi cu care poate că ne identificăm, nu mai există în noi şi un alt nivel de trecut, care să fie mult mai profund? Vorbesc despre trecutul inconştient, care ne condiţionează vieţile, mai ales prin intermediul experienţelor timpurii din copilărie. Şi apoi mai există şi condiţionarea culturală, care este legată de locul în care trăim din punct de vedere geografic şi de perioada istorică în care trăim. Toate aceste lucruri determină felul în care vedem lumea, felul în care reacţionăm la ea, felul în care gândim despre ea, tipul de relaţii pe care le avem cu ceilalţi, felul în care ne trăim vieţile. Cum am putea vreodată să conştientizăm toate aceste lucruri sau să scăpăm de ele? Cât de mult ar dura? Şi chiar dacă am reuşi, cu ce-am mai rămâne?

Care este puterea Clipei de acum?

Nu este util să înţelegem trecutul şi astfel să înţelegem de ce facem anumite lucruri, de ce reacţionăm în anumite feluri sau de ce ne creăm în mod inconştient propria dramă, propriile tipare de relaţionare ş.a.m.d. ?

V-aţi eliberat de timp pentru un moment. Aţi trecut în Clipa de acum şi astfel aţi perceput copacul fără ecranul min­ţii. Conştiinţa Fiinţei a devenit parte din percepţia dvs. Odată cu dimensiunea atemporală vine şi un alt fel de cunoaştere, o cunoaştere care nu „omoară” spiritul, care trăieşte în fiecare fiinţă şi în fiecare lucru. O cunoaştere care nu distruge sacra-litatea şi misterul vieţii, ci conţine o iubire şi un respect pro­funde pentru tot ceea ce există. O cunoaştere despre care min­tea nu ştie nimic.
Mintea nu poate cunoaşte copacul. Poate cunoaşte numai fapte sau informaţii despre el. Mintea mea nu vă poate cunoaste pe dvs., ci conţine doar etichete, judecăţi, fapte şi opi­nii despre dvs. Numai Fiinţa poate cunoaşte direct.
Există un loc pentru minte şi cunoştinţele ei. Este lumea practică a vieţii de zi cu zi. Totuşi, atunci când ajunge să stă-i pânească peste toate aspectele vieţii dvs., inclusiv relaţiile pe care le aveţi cu alte persoane şi cu natura, se transformă în­tr-un parazit monstruos, care, necontrolat, poate foarte bine să I distrugă toată viaţa de pe planetă, iar în final şi pe sine, distragându-şi gazda.
Aţi întrevăzut pentru o clipă felul în care atemporalitatea vâ poate transforma percepţiile. Dar o singură experienţă nu este suficientă, indiferent cât a fost ea de frumoasă sau de profundă. De ceea ce avem nevoie şi încercăm acum să obţi­nem este o schimbare de conştiinţă permanentă.
Aşa că anulaţi vechiul tipar de negare şi rezistenţă faţă de momentul prezent. Obişnuiţi-vă să vă retrageţi atenţia din tre­cut şi viitor ori de câte ori nu vă sunt de folos. Ieşiţi din di­mensiunea temporală cât de mult puteţi în fiecare zi. Dacă vi se pare greu să intraţi direct în Clipa de acum, începeţi cu observarea tendinţei obişnuite a minţii de a dori să evadeze din  Clipa de acum. Veţi observa că viitorul este imaginat, de obicei, ca fiind mai bun sau mai rău decât prezentul. Dacă viitorul imaginat este mai bun, el vă oferă o speranţă sau o anticipare plăcută. Dacă este mai rău, creează anxietate. Ambele sunt iluzorii. Prin autoobservare, veţi fi automat mai prezent în viaţa dvs. în momentul în care vă daţi seama că nu sunteţi prezent, aţi devenit prezent. De câte ori sunteţi capabil să vă observaţi mintea înseamnă că nu mai sunteţi prins în capcana ei. A intervenit un alt factor, un lucru care nu aparţine minţii: prezenţa dvs. ca observator.
Fiţi prezent ca observator al propriei minţi - al gândurilor, al emoţiilor şi al reacţiilor dvs. în diferite situaţii. Fiţi cel puţin la fel de interesat de reacţiile dvs. pe cât sunteţi de per­soana sau situaţia care le-a produs. Observaţi de asemenea cât de des vi se îndreaptă atenţia spre trecut sau spre viitor. Nucriticaţi şi nu analizaţi ceea ce observaţi. Urmăriţi gândul, simţiţi emoţia, observaţi reacţia. Nu faceţi din ele o problemă personală. Şi atunci veţi simţi ceva mai puternic decât toate aceste lucruri pe care le observaţi: însăşi prezenţa liniştită, care observă, în spatele conţinuturilor minţii, observatorul tăcut.

O prezenţă intensă este necesară atunci când anumite si­tuaţii declanşează o reacţie cu o puternică încărcătură emoţio­nală, de exemplu, atunci când imaginea de sine vă este ame­ninţată, când în viaţa dvs. apare o provocare ce declanşează frica, când „lucrurile merg prost” sau când este reactivat un complex emoţional din trecut. în aceste momente, există ten­dinţa de a deveni „inconştient”. Reacţia sau emoţia pune stă­pânire pe dvs. - deveniţi una cu ea. O puneţi în practică. Vă justificaţi, îi arătaţi celuilalt că greşeşte, atacaţi, vă apăraţi... numai că această fiinţă nu sunteţi dvs., ci tiparul de reacţie, mintea în modul ei obişnuit de supravieţuire.
Identificarea cu mintea îi conferă acesteia mai multă ener­gie; observarea îi retrage minţii energia. Identificarea cu min­tea creează mai mult timp; observarea minţii deschide dimen­siunea atemporalităţii. Energia care îi este retrasă minţii se transformă în prezenţă. După ce aţi simţit ce înseamnă a fi prezent, devine mult mai uşor să alegeţi pur şi simplu să ie­şiţi din dimensiunea temporală ori de câte ori nu aveţi nevo­ie de timp în scopuri practice şi să pătrundeţi mai adânc în Clipa de acum. Acest lucru nu vă afectează capacitatea de a vă folosi de timp - de trecut sau de viitor - atunci când aveţi nevoie să-1 utilizaţi în chestiuni practice. Şi nu vă afectează nici capacitatea de a vă folosi mintea. De fapt, chiar o amplifică. Când o veţi folosi, mintea va fi mai rapidă, mai concentrată.

Renunţarea la timpul psihologic

Învăţaţi să folosiţi timpul pentru aspectele practice ale vieţii - putem numi acest interval „timp cronologic” -, dar imediat ce aţi rezolvat problemele practice reveniţi la conşti­inţa prezentului. în acest fel, nu veţi acumula un „timp psiho­logic”, care este identificarea cu trecutul şi proiecţia compul-sivă în viitor.  
Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include şi a învăţa din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfârşit; stabilirea obiectivelor şi efortul de a le duce la îndeplinire; predicţiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice, matematice ş.a.m.d., învăţate din trecut, şi abordarea unor căi adecvate de acţiune în baza predicţiilor noastre. 
Dar chiar şi aici, în sfera vieţii practice, în care nu ne pu-Icm descurca fără să recurgem la trecut sau la viitor, momen­tul prezent rămâne factorul esenţial: orice lecţie din trecut de­vine relevantă şi se aplică acum. Orice planificare şi orice c(ort de a atinge un anumit scop au loc acum.
În cazul unei persoane ce a atins iluminarea, concentrarea atenţiei se identifică întotdeauna cu Clipa de acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Cu alte cuvinte, ea ontinuă să folosească timpul cronologic, dar este eliberată de timpul psihologic.
Când exersaţi aceasta, fiţi atent să nu transformaţi timpul fonologie în timp psihologic fără să vă daţi seama. De exemplu, dacă în trecut aţi făcut o greşeală şi acum aţi învăţat din ea folosiţi timpul cronologic. Pe de altă parte, în cazul în care continuaţi să vă gândiţi la ea şi să vă criticaţi, să aveţi remuşi sau un sentiment de vinovăţie, atunci faceţi din nou gre­şeala de a transforma incidentul într-un aspect „propriu şi personal”: faceţi din el o parte a sentimentului de sine şi îl transformaţi în timp psihologic, care este întotdeauna legat de un fals sentiment de identitate. Refuzul de a ierta implică în tnod necesar greaua povară a timpului psihologic.
Dacă vă stabiliţi un obiectiv şi încercaţi să îl atingeţi, fo­losiţi timpul cronologic. Ştiţi unde doriţi să ajungeţi, dar res­pectaţi şi acordaţi cea mai mare atenţie pasului pe care îl fa­ceţi în momentul prezent. Dacă vă concentraţi excesiv asupra scopului, poate pentru că încercaţi să obţineţi prin el fericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identitate, Clipa de acum nu mai este respectată. Este redusă la o simplă treap­tă spre viitor, lipsită de valoare intrinsecă. Timpul cronologic se transformă atunci în timp psihologic. Călătoria vieţii dvs. nu mai este o aventură, devine o nevoie obsesivă de a obţine, de a atinge, de a „reuşi”. Nu mai reuşiţi să vedeţi şi să miro­siţi florile de la marginea drumului şi nici nu mai sunteţi con­ştient de frumuseţea şi miracolul vieţii care se desfăşoară în jurul dvs. decât atunci când sunteţi prezent în Clipa de acum.

Când spun că „timpul este o iluzie”, nu intenţionez să ex­prim un adevăr filozofic. Vă amintesc pur şi simplu un fapt - un fapt atât de evident, încât
s-ar putea să vă fie greu să îl înţelegeţi, să vi se pară lipsit de sens, dar odată înţeles com­plet, acesta poate tăia cu repeziciunea unei săbii prin hăţişul straturilor de complexităţi şi „probleme” create de minte. Daţi-mi voie să repet: prezentul este tot ce veţi avea vreoda­tă. Nu va exista niciodată un moment în care viaţa dvs. să nu fie „acest moment”. Nu este o realitate?


Nebunia timpului psihologic

Nu veţi mai avea nicio îndoială asupra faptului că timpul psihologic este o boală mentală dacă îi veţi observa manifes­tările colective. Ele apar, de exemplu, sub forma ideologiilor, ca naţional-socialismul, comunismul - sau orice fel de naţio­nalism - ori ca sistemele religioase rigide, ce funcţionează lazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi, prin urmare, scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţia mentală viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi pre­zentată - fericire, împlinire, egalitate, eliberare etc. - va fi atinsă. De multe ori, mijloacele de a obţine aceste lucruri im­plică înrobirea, torturarea şi omorârea oamenilor în prezent.
De exemplu, se estimează că au fost omorâţi circa 50 de milioane de oameni pentru progresul cauzei comunismului, pentru construirea unei „lumi mai bune” în Rusia, China şi alte ţări comuniste. Este un exemplu cutremurător despre fe­lul în care credinţa într-un rai viitor creează un iad în prezent. Mai poate exista vreo îndoială că timpul psihologic este o boală mentală gravă şi periculoasă?
Cum funcţionează acest tipar mental în viaţa dvs.7 încer­caţi mereu să ajungeţi în alt loc decât cel în care vă aflaţi? Cea mai mare parte a acţiunilor dvs. sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop? Satisfacţia se află întotdeauna după colţ sau este redusă la scurte momente de plăcere, ca sexul, mân­carea, băutura, drogurile sau fiorii de frică ori entuziasm? Vă oncentraţi mereu să deveniţi, să realizaţi şi să atingeţi diver-:. ţeluri, alergaţi mereu după emoţii şi plăceri noi? Credeţi că dacă adunaţi mai multe lucruri veţi fi mai împlinit, mai bun Sau mai întregit din punct de vedere psihologic? Aşteptaţi un bărbat sau o femeie care să dea un sens vieţii dvs.?
În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea sau starea de neiluminare, puterea şi potenţialul creator infi­nit care stau ascunse în Clipa de acum sunt camuflate în tota­litate de timpul psihologic. în aceste condiţii, viaţa dvs. Îşi pierde capacitatea de a vibra, prospeţimea, sentimentul de ui­mire şi extaz. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de com­portament, de reacţie şi de dorinţă sunt aplicate în performan­ţe ce repetă la nesfârşit un scenariu din mintea dvs., care vă conferă un fel de identitate, dar deformează sau ascunde rea­litatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfăcător. 

De obicei, viitorul este o replică a trecutului. Sunt posibi­le schimbări superficiale, dar transformările reale sunt rare şi depind de capacitatea dvs. de a fi suficient de prezent pentru a dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de acum. Ceea ce percepeţi ca viitor este o parte intrinsecă a stării prezente de conştiinţă. Dacă mintea dvs. este foarte împovărată de trecut, veţi trăi aceleaşi lucruri. Trecutul însuşi se perpetuează prin lipsa prezenţei. Calitatea conştiinţei dvs. în acest moment este ceea ce dă formă viitorului - care, desigur, nu poate fi trăit decât în Clipa de acum.
Puteţi câştiga 10 milioane de dolari fără ca schimbarea adusă de acest fapt să fie mai puţin superficială. Aţi continua pur şi simplu să aplicaţi aceleaşi tipare condiţionate, într-un cadru mai luxos. Oamenii au învăţat să dividă atomul. în loc să omoare 10 sau 20 de persoane cu o bâtă de lemn, acum o persoană poate omorî un milion de indivizi doar printr-o apă­sare pe buton. Este aceasta o schimbare autentică?
Dacă numai calitatea conştiinţei dvs. în acest moment de­termină viitorul, atunci ce anume determină calitatea conşti­inţei dvs.? Gradul prezenţei dvs. Deci, singurul loc unde este posibilă apariţia unei schimbări autentice şi unde trecutul poate fi dizolvat este Clipa de acum.

Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile - toate formele de frică - sunt produse de abundenţa viitorului şi de insuficienţa trăirii prezentului. Vinovăţia, regretul, resentimentele, sufe­rinţele, tristeţea, amărăciunea şi toate formele de lipsă a ier­tării sunt produse de abundenţa trecutului şi de insuficienţa prezenţei.
Cei mai mulţi oameni descoperă că le este greu să creadă în posibilitatea unei stări de conştiinţă complet eliberate de orice formă de negativism. Şi cu toate acestea, tocmai ea este starea de eliberare despre care ne vorbesc toate învăţăturile spirituale. Este promisiunea salvării, nu într-un viitor iluzo­riu, ci chiar acum şi aici.
Poate că vă va fi greu să recunoaşteţi că timpul este cauza suferinţelor sau a problemelor dvs. Credeţi că ele sunt produ­se de situaţii specifice din viaţa dvs. şi, dintr-un punct de ve­dere convenţional, este adevărat. Dar până când nu aţi rezol­vat principala disfuncţie generatoare de probleme a minţii - ataşamentul ei faţă de trecut şi viitor şi negarea Clipei de acum - problemele sunt în realitate interschimbabile. Dacă astăzi aţi îndepărta în mod miraculos toate problemele dvs. ceea ce percepeţi drept cauze ale suferinţei sau ale nefe­ricirii dvs., dar nu aţi deveni mai prezent, mai conştient, vă veţi trezi curând cu un set similar de probleme sau motive de suferinţă, ca o umbră care vă urmează oriunde aţi merge. în fi­nal, există o singură problemă autentică: mintea ataşată de timp.

Nu pot să cred că aş putea ajunge vreodată într-un punct în care să fiu complet eliberat de problemele mele.

Aveţi dreptate. Nu ajungeţi niciodată în acest punct pentru că vă aflaţi deja în acest punct acum. Nu există salvare în timp. Nu vă puteţi elibera în viitor. Prezenţa în Clipa de acum este cheia libertăţii, aşa că nu pu­teţi fi liber decât acum.

Doar aveţi impresia că atenţia dvs. se află în prezent, când de fapt ea este complet acaparată de timp. Nu puteţi fi şi ne­fericit şi total prezent în Clipa de acum.  
Ceea ce consideraţi „viaţă” ar trebui mai curând să se nu­mească „situaţie de viaţă”. Este timpul psihologic: trecut şi viitor. Anumite lucruri din trecut n-au mers aşa cum aţi dorit dvs. Mai manifestaţi încă o anumită rezistenţă faţă de ceea ce s-a întâmplat în trecut, şi acum vă împotriviţi lucrurilor care există deja. Speranţa este cea care vă face să mergeţi înainte, dar speranţa vă face să vă concentraţi asupra viitorului şi această concentrare continuă pe viitor perpetuează negarea prezentului şi, din acest motiv, nefericirea dvs. 

Este adevărat că situaţia mea de viaţă prezentă este rezultatul lucrurilor care s-au întâmplat în trecut, dar ea rămâne totuşi situaţia mea prezentă şi faptul că sunt blocat în ea mă face nefericit.

Haideţi să uităm pentru moment situaţia dvs. prezentă de viaţă şi să ne concentrăm asupra vieţii dvs.
Care este diferenţa?
Situaţia dvs. de viaţă există în timp.
Viaţa dvs. există acum.
Situaţia dvs. de viaţă este o construcţie a minţii.
Viaţa dvs. este reală. Căutaţi „poarta strâmtă care duce spre viaţă”. Se numeşte Clipa de acum. Reduceţi-vă viaţa la acest moment. Situaţia dvs. de viaţă poate fi plină de probleme - majoritatea aşa şi sunt - dar descoperiţi dacă aveţi vreo problemă în acest mo­ment. Nu mâine, nu peste 10 minute, ci acum. Aveţi vreo pro­blemă acum?
Când sunteţi asaltat de probleme, nu mai există loc pentru ceva nou, nu mai există loc pentru soluţii. Aşa că, ori de câte ori puteţi, faceţi puţin loc, creaţi un spaţiu pentru a descoperi viaţa din spatele situaţiei de viaţă.
Folosiţi-vă pe deplin simţurile. Trăiţi în locul în care vă aflaţi. Uitaţi-vă în jur. Priviţi, nu interpretaţi. Vedeţi lumina, formele, culorile, texturile. Conştientizaţi prezenţa tăcută a fiecărui lucru. Conştientizaţi spaţiul care le permite tuturor lucrurilor să existe. Ascultaţi sunetele, nu faceţi aprecieri de­spre ele. Ascultaţi liniştea din spatele sunetelor. Atingeţi ceva - orice -, simţiţi şi acceptaţi prezenţa Fiinţei. Observaţi-vă rit­mul respiraţiei; simţiţi aerul cum intră şi iese, simţiţi energia vitală din corpul dvs. Permiteţi-le tuturor lucrurilor să existe, cu şi fără dvs. Acceptaţi însuşirile tuturor lucrurilor. Pătrun-deţi mai adânc în Clipa de acum.
Lăsaţi în urmă lumea mortificată a abstracţiei mentale, a timpului. Ieşiţi din mintea nesănătoasă care vă secătuieşte de energia vitală, care otrăveşte şi distruge încet Pământul. Vă treziţi dintr-un vis al timpului în prezent.  

Chiar dacă v-aţi trezi în paradis, nu ar trece mult şi mintea dvs. ar spune „da, dar...” în ultimă instanţă, nu este vorba de rezolvarea problemelor, ci de înţelegerea faptului că nu există probleme. Există numai situaţii - pe care le rezolvăm în pre­zent sau le acceptăm ca atare, ca parte din însuşirile prezen­tului, până când ele se schimbă sau pot fi rezolvate. Proble­mele sunt construcţii ale minţii şi au nevoie de timp pentru a supravieţui. Ele nu pot supravieţui în realitatea Clipei de acum.

Nu îmi daţi niciun răspuns, pentru că este imposibil să aveţi probleme atâta vreme cât atenţia dvs. este absorbită de Clipa de acum. Este posibil să fie vorba de o situaţie care tre­buie să fie ori rezolvată, ori acceptată. De ce să o transfor­măm într-o problemă? De ce am transforma ceva într-o pro­blemă? Nu este viaţa suficient de provocatoare şi aşa? Pentru ce mai aveţi nevoie şi de probleme? Mintea adoră în mod in­conştient problemele pentru că ele vă oferă un fel de identita­te. Este normal - şi nebunesc. „Problemă” înseamnă să vă menţineţi mental într-o situaţie, fără a avea intenţia autentică m posibilitatea de a întreprinde vreo acţiune în momentul prezent, transformând-o astfel inconştient într-o componentă a sentimentului dvs. de identitate. Deveniţi atât de copleşit de situaţia de viaţă, încât vă pierdeţi sentimentul de a trăi, senti­mentul Fiinţei. Purtaţi în minte povara nesănătoasă a sute de lucruri pe care trebuie sau va trebui poate să le faceţi în vii­tor, în loc să vă concentraţi pe singurul lucru pe care îl puteţi face acum.
Când creaţi o problemă, creaţi durere. Nu este nevoie de­cât de o simplă alegere, o simplă decizie: indiferent de ceea ce se întâmplă, nu-mi voi mai provoca durere. Nu voi mai crea probleme. Deşi este o alegere simplă, ea este foarte radi­cală. Nu veţi face această alegere decât dacă sunteţi într-ade­văr sătul de suferinţă, decât dacă simţiţi că nu o mai doriţi. Şi nu veţi fi în stare să vă ţineţi de cuvânt până la sfârşit decât dacă accesaţi puterea Clipei de acum. în condiţiile în care nu vă veţi mai crea dureri dvs. înşivă, atunci nu le-o veţi mai aduce nici celorlalţi. De asemenea, nu veţi mai contamina nici frumosul Pământ, nici spaţiul dvs. interior şi nici psihicul uman colectiv cu negativismul creării de probleme.

Dacă v-aţi aflat vreodată într-o situaţie periculoasă, de viaţă şi de moarte, ştiţi că aceasta nu a constituit de fapt o pro­blemă. Mintea nu a avut timp să „lucreze” şi să o transforme într-o problemă. într-o situaţie de urgenţă, mintea se opreşte; deveniţi total prezent în Clipa de acum şi conducerea este preluată de un lucru infinit mai puternic. Acesta este motivul pentru care există atât de multe povestiri despre oameni obiş­nuiţi care au devenit brusc capabili de fapte de un curaj incredibil. într-o situaţie periculoasă, fie supravieţuiţi, fie nu su­pravieţuiţi. Oricum, nu este o problemă.
Unii oameni se înfurie când mă aud spunându-le că pro­blemele sunt iluzii. Se simt ameninţaţi de faptul că vor fi de­posedaţi de sentimentul a ceea ce sunt, de identitatea lor. Au investit mult timp şi efort într-un fals sentiment de sine. Mul­tă vreme, şi-au definit în mod inconştient întreaga lor identi­tate în termenii problemelor sau suferinţelor lor. Cine ar mai fi ei fără acestea?
Mare parte din lucrurile pe care oamenii le spun, le gân­desc sau le fac sunt motivate de frică, aceasta fiind legată în­totdeauna, desigur, de concentrarea asupra viitorului şi de pierderea contactului cu Clipa de acum. Deoarece în momen­tul prezent nu există probleme, nu există nici frică.
Dacă ar apărea o situaţie în care să fie nevoie să reacţionaţi imediat, acţiunile dvs. ar fi clare şi incisive, în cazul în care pornesc de la conştiinţa momentului prezent. Va exista şi o mai mare probabilitate de reuşită. Nu va fi o simplă reacţie ba­zată pe condiţionările trecute ale minţii, ci un răspuns intuitiv la situaţia dată. în alte momente, când reacţionează mintea stă­pânită de timp, descoperiţi că este mai eficient să nu faceţi ni­mic - să rămâneţi pur şi simplu centraţi în clipa prezentă.

Conştiinţa limitată de timp este profund înrădăcinată în psihicul uman. Dar ceea ce încercăm noi să facem aici este parte din transformarea profundă a conştiinţei colective a pla­netei şi chiar dincolo de aceasta: trezirea conştiinţei din visul materiei, al formei şi al separării. Sfârşitul timpului. Spargem tiparele mentale care au dominat viaţa umană de miliarde de ani. Tiparele mentale care au creat o suferinţă inimaginabilă pe o scară vastă. Nu folosesc cuvântul „diabolic”. Este mai util să o numesc inconştienţă sau nebunie.

În legătură cu distrugerea vechiului mod de funcţionare a conştiinţei sau mai curând a inconştientului: este acesta un llucru pe care trebuie să-l facem sau se va întâmpla oricum? idică, această schimbare este inevitabilă?

Este o problemă de perspectivă. Ceea ce facem şi ceea ce kse întâmplă constituie în fapt un singur proces; pentru că sunteţi una cu totalitatea conştiinţei, nu le puteţi separa. Dar fnu există nicio garanţie că omenirea va realiza această trans-[formare. Procesul nu este inevitabil sau automat. Cooperarea dvs. este o parte esenţială. Oricum l-aţi privi, este un salt de dimensiuni cuantice în evoluţia conştiinţei şi în acelaşi timp igura noastră şansă de supravieţuire ca rasă.

Bucuria de a trăi

Pentru a afla cu certitudine dacă v-aţi lăsat guvernat de timpul psihologic, puteţi folosi un criteriu simplu. întrebaţi-vă: oare fac ceea ce fac cu bucurie, uşurinţă şi relaxare?
Dacă nu, atunci timpul maschează momentul prezent şi viaţa este percepută ca o povară sau o luptă. Dacă nu există bucurie, uşurinţă şi relaxare în ceea ce faceţi, nu trebuie neapărat să vă schimbaţi activitatea. Poate fi suficient să schimbaţi modul în care o realizaţi. „Modalitatea” este întotdeauna mai importantă decât „activitatea”. încercaţi să acordaţi mai multă atenţie acţiunilor decât rezultatului pe care doriţi să-l obţineţi prin ele. Acordaţi atenţie deplină tuturor lucrurilor pe care vi le aduce în faţă prezentul. Aceasta implică şi o acceptare completă a ceea ce este, pentru că nu puteţi acorda o atenţie totală unui lucru căruia încercaţi în acelaşi timp să-i opuneţi rezistenţă.
Imediat ce veţi începe să respectaţi momentul prezent, toată nefericirea şi chinul se vor dizolva, iar viaţa va începe să se deruleze cu uşurinţă şi bucurie. Când acţionaţi prin prisma conştiinţei prezentului, tot ceea ce faceţi abundă de un sentiment de grijă, iubire şi corectitudine - chiar şi cele mai simple acţiuni.

P

Aşa că nu urmăriţi rezultatele acţiunii dvs. - acordaţi aten­ţie acţiunii în sine. Rezultatele vor veni de la sine. Această ati­tudine este un exerciţiu spiritual foarte puternic. în Bhagavad Gita, una dintre cele mai vechi şi mai frumoase învăţături spi­rituale despre existenţă, lipsa ataşamentului faţă de rezultate­le acţiunilor dvs. se numeşte Karma Yoga. Ea este descrisă drept calea către „acţiunea dedicată”.
Când încercarea compulsivă de a ne rupe de Clipa de acum încetează, bucuria Fiinţei inundă tot ceea ce faceţi. Ime­diat ce atenţia dvs. se îndreaptă spre Clipa de acum, simţiţi o prezenţă, o linişte şi o pace interioară. împlinirea şi satisfac­ţia nu mai depind de viitor -- nu mai aşteptaţi de la el salva­rea. De aceea, nu mai sunteţi ataşat de rezultate. Nici eşecul, nici succesul nu mai au puterea de a vă schimba starea inte­rioară de contopire cu Fiinţa. Aţi descoperit viaţa în spatele si­tuaţiei dvs. de viaţă.
În absenţa timpului psihologic, sentimentul de sine derivă din Fiinţă, nu din trecutul personal. De aceea, nevoia psiho­logică de a deveni orice altceva decât sunteţi deja nu mai există. în lume, la nivelul situaţiei de viaţă, puteţi să vă îmbo­găţiţi, să dobândiţi cunoştinţe, succes, să vă eliberaţi de anu­mite lucruri, dar în dimensiunea mai profundă a Fiinţei sunteţi complet şi în întregime Clipa de acum.

În această stare de împlinire, vom mai fi capabili sau vom mai dori să atingem obiective exterioare?
Desigur, dar nu veţi mai avea pretenţia iluzorie ca un lu-pcru sau o persoană din viitor să vă salveze sau să vă facă fe-Iricit. în ce priveşte situaţia dvs. actuală de viaţă, este posibil să mai existe lucruri pe care să fie nevoie să le obţineţi sau să i le îndepliniţi. Aceasta este lumea formei, a câştigului şi a pierderii. Totuşi, la un nivel mai profund, sunteţi deja complet, iar când veţi realiza acest lucru veţi simţi în spatele lu-rcrurilor pe care le faceţi o energie veselă şi plină de viaţă. Eli-|berându-vă de timpul psihologic, nu vă veţi mai urmări obiectivele cu o hotărâre înverşunată, motivat de frică, furie, nemulţumire sau de nevoia de a deveni cineva. Nici nu veţi rămâne inactiv din cauza fricii de eşec, care pentru sinele fals reprezintă pierderea identităţii. Când sentimentul dvs. de sine derivă din Fiinţă, când vă eliberaţi de „devenire” ca nevoie psihologică, nici fericirea dvs. şi nici sentimentul de sine nu mai depind de rezultate, şi astfel vă eliberaţi de frică. Nu mai căutaţi permanenţa acolo unde ea nu poate fi găsită: în lumea formei, a câştigului şi a pierderii, a naşterii şi a morţii. Nu mai cereţi ca aceste situaţii, condiţii, locuri sau oameni să vă facă fericit şi nu mai suferiţi apoi când toate acestea nu vă îndepli­nesc aşteptările.
Totul este respectat, dar nimic nu mai contează. Formele se nasc şi mor, totuşi dvs. vedeţi eternul din spatele formelor. Ştiţi că „niciun lucru real nu poate fi ameninţat”.
Când aceasta este stai ea Fiinţei dvs., cum aţi putea să nu reuşiţi? Aţi reuşit deja.