”Nu ţie îţi e frică de LINIŞTE şi tăcere, ci egoului tău. Egoul apare din zgomotul neîncetat al minţii.” - ECKHART TOLLE

INTRODUCERE

Cum a apărut aceasta carte
Trecutul nu-mi  foloseşte prea mult  şi  rareori  mă gândesc  la el;   cu  toate  acestea,  aş   vrea să  vă  spun   pe   scurt  cum  am  ajuns să fin învăţător spiritual.
Până la vârsta de 13 ani, am trăit într-o stare aproape continuă de anxietate, întreruptă de perioade de depresie suicidală. Acum am sentimentul că vorbesc despre o viaţă anterioară sau  despre   viaţa  altei  persoane.
Într-o   noapte,   la  puţin  timp  după  ce  împlinisem   29   de  ani, m-am  trezit   spre dimineaţa   cuprins   de   un   sentiment   de   panică totală. Mă mai trezisem de nenumărate ori înainte cu acest sentiment, dar de data asta era mai intens ca niciodată. Liniştea nopţii, contururile vagi ale mobilei în camera întunecată, zgomotul îndepărtat al trenului care trecea pe lângă casa mea - totul părea atât  de  străin,   de  ostil  şi   de   lipsit  de  orice  sens, încât mi-a produs o aversiune profundă faţă de lume. Cel mai odios   lucru era.,   totuşi,  propria  mea  existenţă.   Ce   rost  avea   să continui această luptă permanentă ?
Simţeam cum o profundă do­rinţă de autodistrugere, de nonexistenţă devine mult mai puternică   decât  dorinţa,   instinctivă   de   a  continua   să  trăiesc.
„Eu nu mă mai pot suporta pe mine însumi”. Acesta era gândul care continua să se deruleze în mintea mea. Apoi, dintr-o dată, am sesizat ciudăţenia lui. „Sunt eu o fiinţă sau două? Dacă cu nu mă mai pot suporta pe mine însumi, atunci trebuie   să  existe   două   fiinţe  în  mine:   «eu»   şi   «mine   însumi», cu care «eu» nu mai pot trăi.” „Poate că”, m-am gândit eu, „numai una dintre ele este reală.”
Am fost atât de uimit de această stranie descoperire, încât mintea mea s-a oprit în loc. Eram perfect conştient, dar nu mai aveam gânduri. Apoi m-am simţit atras în ceea ce semă­na cu un vârtej de energie. La început a fost o mişcare lentă, care apoi s-a accelerat. Am fost cuprins de o frică intensă, şi corpul meu a început să tremure. Am auzit cuvintele „nu te împotrivi” ca şi cum ar fi venit de undeva din pieptul meu. Simţeam că sunt tras într-un gol. Mă simţeam ca şi cum go­lul se afla mai degrabă în mine decât în afara mea. Dintr-o dată, nu a mai existat nici urmă de frică şi m-am lăsat să alu­nec în acel gol. Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat după aceea.
Am fost trezit de ciripitul unei păsări din faţa geamului meu. Nu mai auzisem până arunci un aşa sunet. Aveam încă ochii închişi şi am avut imaginea unui diamant preţios. Da, dacă un diamant ar putea scoate un sunet, aşa ar suna. Am deschis ochii. Primele raze ale soarelui treceau prin draperii. Fără să mă gândesc, am simţit, am ştiut că este infinit mai multă lumină decât ne dăm noi seama. Acea lumină blândă filtrată de draperii era iubirea însăşi. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. M-am ridicat şi m-am plimbat prin cameră. Am recu­noscut camera şi mi-am dat seama că niciodată nu o văzusem cu adevărat până atunci. Totul era proaspăt şi pur, ca şi cum tocmai ar fi fost creat. Am luat în mâini diferite lucruri, un creion, o sticlă goală, minunându-mă de frumuseţea şi viaţa care izvorau din ele.
În ziua aceea m-am plimbat prin oraş cuprins de o uimire profundă faţă de miracolul vieţii pe Pământ, ca şi cum tocmai aş fi venit pe lume.
În următoarele cinci luni, am trăit într-o stare de pace şi fe­ricire profunde şi neîntrerupte. După aceea, ea s-a diminuat întru câtva în intensitate sau poate că aşa mi s-a părut mie, pentru că a devenit starea mea naturală. Puteam să funcţionez normal în lume, deşi mi-am dat seama că, orice aş fi făcut, nu aş mai fi putut adăuga nimic la ceea ce aveam deja.
Ştiam, desigur, că mi se întâmplase un lucru extrem de im­portant, dar nu îl înţelegeam complet. Abia peste câţiva ani, după ce am citit texte de spiritualitate şi am petrecut mai mult timp cu o serie de maeştri spirituali, am realizat că toţi căutau ceea ce mie mi se întâmplase deja. Am înţeles faptul că pre­siunea intensă a suferinţei din noaptea aceea trebuie să fi for­ţat conştiinţa mea să se retragă din identificarea cu Sinele ne­fericit şi extrem de anxios, care este, în ultimă instanţă, o ficţiune a minţii. Această retragere trebuie să fi fost atât de completă, încât acel sine fals, plin de suferinţă, s-a prăbuşit imediat, ca atunci când scoatem un dop dintr-o jucărie gonflabilă. Ceea ce a rămas a fost natura mea adevărată ca exis­tenţă continuă: conştiinţa în starea ei cea mai pură, înainte de identificarea cu forma. Mai târziu am învăţat să mă cufund în acea lume interioară atemporală şi fără de moarte, pe care o percepusem iniţial ca pe un gol, şi să rămân complet con­ştient. Am trecut prin stări de o indescriptibilă fericire şi sfin­ţenie, faţă de care chiar şi experienţa iniţială pe care tocmai am descris-o păleşte. A venit un moment când, pentru o vre­me, am rămas fără nimic în plan fizic. Nu aveam relaţii socia­le, casă, loc de muncă, identitate socială definită. Am petre­cut aproape doi ani stând în parc pe bănci, în beţia celei mai intense fericiri.
Dar chiar şi cele mai frumoase experienţe vin şi pleacă. Prin comparaţie cu orice experienţă, probabil că fundamental este sentimentul păcii, care nu m-a mai părăsit de atunci. Uneori este foarte puternic, aproape palpabil, încât îl pot simţi şi alţii. Alteori este undeva în fundal, ca o melodie îndepărtată.
Mai târziu, oamenii veneau din când în când la mine şi îmi spuneau: „Vreau şi eu ceea ce ai tu. Poţi să-mi dai şi mie sau să-mi arăţi cum să-l obţin şi eu?” Iar eu răspundeam: „Ai deja acest lucru. Dar nu -l poţi simţi pentru că mintea ta face prea mult zgomot”. Acest răspuns s-a transformat mai târziu în cartea pe care o ţineţi în mână. Înainte să-mi dau seama, aveam din nou o identitate exte­rioară. Devenisem un învăţător spiritual.

Adevărul din noi
Această carte reprezintă esenţa activităţii mele, atât cât poate fi ea exprimată în cuvinte, cu indivizi şi grupuri mici de persoane interesate de dezvoltarea spirituală, din Europa şi America de Nord. Cu o profundă afecţiune şi apreciere aş vrea să le mulţumesc acelor fiinţe excepţionale pentru curajul şi disponibilitatea lor interioară de a îmbrăţişa schimbarea, pentru întrebările lor provocatoare şi dorinţa lor de a asculta. Această carte nu ar fi apărut fără ei. Aceşti oameni aparţin unei minorităţi norocoase de pionieri spirituali: oameni care ajung la un punct în care devin capabili să rupă tiparele men­tale colective moştenite, tipare care i-au ţinut dintotdeauna pe oameni legaţi de suferinţă.
Cred că această carte îşi va găsi drumul către aceia care sunt pregătiţi pentru o transformare interioară radicală şi va acţiona ca un catalizator în acest scop. Sper că îi va îmbogăţi şi pe mulţi alţii, care vor considera conţinutul ei demn de luat în seamă, chiar dacă nu vor fi gata, poate, să îl trăiască sau să îl pună în practică în totalitate. Este posibil ca, mai târziu, să­mânţa plantată la citirea acestei cărţi să fuzioneze cu sămân­ţa iluminării pe care fiecare fiinţă omenească o poartă în sine şi să germineze, ieşind brusc la lumină.                
Cartea în forma ei actuală a luat naştere în urma întrebări­lor spontane puse de diferite persoane la seminare, ore de meditaţie şi şedinţe de consiliere individuală şi din acest motiv am păstrat formatul întrebare-răspuns. La aceste ore şi semi­nare am învăţat şi am primit la fel de mult ca şi cei care mi-au pus întrebările. Unele întrebări şi răspunsuri le-am preluat aproape cuvânt cu cuvânt. Altele sunt mai generale, în sensul că am combinat anumite tipuri de întrebări cu care m-am în­tâlnit frecvent într-una singură şi am extras esenţa din mai multe răspunsuri, pentru a forma un răspuns general. Uneori, în timp ce scriam, îmi venea în minte un răspuns cu totul nou, mai profund sau mai intuitiv decât tot ceea ce spusesem până atunci. Unele întrebări au venit de la redactorul meu, care i mi-a cerut explicaţii suplimentare în anumite locuri.
Veţi descoperi că, de la prima până la ultima pagină, dia­logul alternează continuu între două niveluri diferite. La un nivel, vă atrag atenţia asupra aspectelor false. Vă vorbesc despre natura inconştientului uman şi despre disfuncţiile sale, cum ar fi cel mai des întâlnite manifestări compor­tamentale, de la conflictele din relaţiile personale până la răz­boaiele dintre triburi sau naţiuni. Aceste informaţii sunt vitale, pentru că, dacă nu învăţaţi să recunoaşteţi falsul drept fals - ca un lucru străin de dvs. - nu va putea să apară nicio transformare de durată şi veţi sfârşi întotdeauna fiind traşi înapoi în iluzie sau într-o anumită formă de durere. La acest nivel, vă arăt şi cum să nu faceţi din ceea ce este fals în sinea dvs. o caracteristică sau o problemă personală, pentru că tocmai acesta este modul în care se perpetuează falsul însuşi.
La un alt nivel, vă voi vorbi despre o transformare profun­dă a conştiinţei umane - nu ca posibilitate viitoare, îndepăr­tată, ci ca schimbare posibilă chiar în acest moment - indi­ferent cine sunteţi şi unde vă aflaţi. Vă voi arăta cum să vă eliberaţi din sclavia minţii şi să intraţi în această stare de ilumi­nare a conştiinţei pe care să o prelungiţi şi în viaţa de zi cu zi.
La acest nivel, cuvintele nu urmăresc întotdeauna comuni­carea de informaţii, şi de multe ori au scopul de a vă atrage în această nouă conştiinţă în timp ce citiţi. în mod repetat, voi încerca să vă iau cu mine în această stare atemporală de pre­zenţă conştientă intensă în clipa prezentă, pentru a vă face să simţiţi iluminarea. Până când veţi reuşi să trăiţi lucrurile de­spre care vă vorbesc, s-ar putea ca aceste pasaje să vi se pară întru câtva repetitive. Totuşi, imediat ce veţi reuşi acest lucru, cred că vă veţi da seama că ele conţin o mare putere spiritua­lă şi pot deveni pentru dvs. cele mai plăcute părţi ale cărţii. Mai mult, deoarece fiecare om poartă în el sămânţa ilumină­rii, de multe ori mă voi adresa cunoscătorului din sinea dvs. care se află în spatele gânditorului din sinea dvs., mă voi adresa sinelui mai profund, care recunoaşte imediat adevărul spiritual, rezonează cu el şi primeşte putere de la acesta. Prin simbolul pentru pauză.

P

care apare după anumite pa­saje vă sugerez că ar fi bine să vă opriţi un moment din lectură, să vă liniştiţi şi să simţiţi, să trăiţi experienţa adevărului care tocmai a fost exprimat. Este posibil ca şi în alte locuri din text să simţiţi spontan şi firesc nevoia de a vă opri pentru a medita.
Când veţi începe să citiţi această carte, sensul anumitor cuvinte, ca „Fiinţă” sau „prezenţă”, vă va fi mai puţin clar. Citiţi mai departe. întrebările sau obiecţiile care vă vor veni probabil în minte în timp ce citiţi vor primi un răspuns mai târziu, într-un paragraf ulterior sau poate că se vor dovedi lip­site de importanţă când veţi pătrunde mai adânc în această în­văţătură - şi în sine.
Nu citiţi doar cu mintea. Observaţi dacă nu simţiţi vreo „reacţie de răspuns” în timp ce citiţi sau un sentiment de re­cunoaştere din interior. Nu vă pot împărtăşi niciun adevăr spi­ritual pe care în adâncul sufletului să nu-l cunoaşteţi deja. Tot ce pot face este să vă amintesc ceea ce aţi uitat într-un aseme­nea moment, în fiecare celulă a corpului dvs. este activată şi eliberată cunoaşterea vie, veche şi totuşi mereu nouă.
Mintea vrea mereu să clasifice şi să compare, dar această carte vă va ajuta mai mult dacă nu veţi încerca să comparaţi termenii folosiţi aici cu cei întâlniţi în alte lucrări; altfel, pro­babil că veţi ajunge la o stare de confuzie. Eu folosesc cuvinte ca „fericire”, „minte” şi „conştiinţă” în moduri care nu cores­pund neapărat altor abordări. Nu vă fixaţi asupra cuvintelor. Ele sunt doar trepte ce trebuie lăsate în urmă cât de repede.
Când citez ocazional cuvintele lui Isus sau ale lui Buddha din Cursul miracolelor sau din alte lucrări, nu o fac pentru a compara, ci pentru a vă atrage atenţia că în esenţă există şi a existat întotdeauna un adevăr spiritual unic, deşi acesta ni se prezintă sub atâtea forme. Unele forme, ca, de exemplu, ve­chile religii, au acumulat atât de multe elemente străine, încât esenţa lor spirituală a fost aproape în întregime acoperită. De aceea, în mare măsură, sensul lor profund nu mai este recu­noscut şi puterea lor de transformare s-a pierdut. Citez din ve­chile religii sau din alte învăţături pentru a vă revela înţelesul lor adânc şi pentru a restaura astfel puterea lor de transforma­re, mai ales pentru cititorii care aparţin acestor orientări reli­gioase. Eu le spun: nu este nevoie să căutaţi adevărul în altă parte. Lăsaţi-mă să vă arăt cum să ajungeţi la un nivel mai profund al învăţăturilor pe care le aveţi deja.
Totuşi, în mare, m-am străduit să folosesc o terminologie cât se poate de neutră pentru ca mesajul meu să poată ajunge la cât mai mulţi oameni. Putem considera volumul de faţă o reformulare adecvată pentru epoca noastră a învăţăturilor spi­rituale perene ce formează esenţa tuturor religiilor. Ele nu de­rivă din surse externe, ci din singura sursă autentică, liberă de orice teorie sau speculaţie - sursa interioară. Vorbesc din ex­perienţa proprie şi, dacă uneori devin prea categoric, fac aceasta pentru a răzbi prin învelişul dur al rezistenţei mentale şi pentru a ajunge la acel loc din interiorul dvs. în care cu­noaşteţi cu adevărat, la fel de bine ca şi mine, şi în care ade­vărul este recunoscut atunci când este auzit. în acele momente apare un sentiment de exaltare şi de trăire intensă, ca şi cum ceva din dvs. ar spune: „Da, ştiu că este adevărat”.